Oamenii puternici aleg medierea

 

Consider ca e foarte inspirata reclama de la o cunoscuta firma de mobilier care spune: ”Suntem cu totii diferiti. Din fericire”.

Ma mir insa cand constat cat de greu le este unor oameni sa accepte si sa inteleaga ca nu toata lumea gandeste la fel ca ei, ba chiar au pareri diferite de ale lor. Pentru mine e normal sa fim diferiti. Suntem, fiecare dintre noi, persoane de sine statatoare, care am primit crestere si educatie diferite si am trait experiente diferite. Filtram informatiile si situatiile in care suntem prin prisma noastra personala, avem liber arbitru si gandim individual. Atunci cum sa fim la fel? Cum sa avem aceleasi valori? Cum sa avem aceleasi nevoi?

Neacceptarea diferentelor dintre noi e punctul de plecare a neintelegerilor din relatiile noastre personale, profesionale, romantice.
Din experienta mea ca mediator, din motivele care declanseaza conflictele intre parti, am realizat ca nu avem o educatie in a ne descurca cu punctele de vedere diferite – ale noastre de ale altora, ale altora de ale noastre -.

Intr-o discutie, de cele mai multe ori amicala, descoperim ca celalalt are o alta parere decat a noastra si primul impuls este acela de a o lua ca un afront personal. Ne simtim jigniti. Pentru ca nu ne acordam timp si rabdare sa ascultam, ca sa intelegem cu adevarat ce a vrut sa spuna, ne montam singuri si reactionam urat: Cum adica nu esti de acord cu mine? Ce, ma faci prost? Prost esti tu! Si apoi, daca nu ti cu mine inseamna ca esti impotriva mea!

Urmarea? Ne suparam si intrerupem comunicarea. Ba se mai poate si sa ne  certam de fiecare data cand ne intilnim, separat fiecare vorbeste urat la adresa celuilalt, se poate ajunge la amenintari, batai.

Chiar si in situatia in care  cumva comunicam, deoarece unul o face in mod agresiv iar celalalt pasiv, incarcati fiind de multa energie negativa, conflictul creste, fiind intretinut de orgolii, frustrari, nemultumiri.

Cine castiga? Nimeni. Ce se pierde? Totul: linistea, multumirea, relatia.

Acesta este traseul clasic al unui conflict prost gestionat, care ajunge sa ne otraveasca. Adusa in mediere, o astfel de situatie poate insemna punctul de plecare pentru o  relatie mai buna intre parti sau, cel putin, pastrarea relatiei in care fiecare a investit: timp, sentimente, incredere. De cele mai multe ori, pentru ca se implica in rezolvarea conflictului, cei intrati in mediere constata ca motivele pentru care credeau ca e celalalt suparat nu sunt cele reale. Presupunerile facute pina in acea clipa de fiecare dintre ei au dus la inflamarea ego-ului. Atunci cand asculta ce au de auzit si  inteleg le pare rau de timpul irosit inutil intr-un razboi care nu avea nici o cauza.

Suntem oameni, putem gresi. Diferenta vine din ceea ce alegem sa facem dupa ce am gresit. Ramanem acolo, mai gresim, intentionat, inrautatind lucrurile(daca tot sunt stricate!) sau ridicam capul, privim situatia in ochi si cautam solutii pentru depasirea ei cu bine?

Una dintre spetele mediate de mine a fost pentru niste despagubiri morale cerute in urma unui accident de circulatie cu urmari minore. Cel caruia i se cereau banii era furios si credea ca se profita de el. In sedinta de mediere, care a avut loc la o ora tarzie pentru ca partile erau din alte localitati, s-a dezvaluit misterul. ”Victima” accidentului nu formulase nici o plangere penala pentru ca intelesese cum s-a produs accidentul, dar soferul nu i-a dat nici o atentie la spital, nu l-a intrebat de sanatate. Adica el se purtase omeneste cu soferul in cauza si considera ca nu primise in schimb acelasi tratament. Am simtit magia momentului. Soferul si-a cerut sincer, iertare. Au negociat si au ajuns la o intelegere rezonabila pentru ei. Au parafat intelegerea cu o strangere de mana. Oameni care erau suparati si furiosi unul pe altul cu cateva ore in urma, acum isi dadeau mana.

As vrea sa pot face un colaj cu strangerile de mana ale oamenilor de la sfarsitul medierilor, dar confidentialitatea este unul dintre principiile de baza ale profesiei mele, asa ca il fac doar in mintea mea.

Increderea pe care o acord partilor, increderea pe care ei mi-o acorda mie, mediatorului, creeaza acea atmosfera necesara partilor pentru a-si pune jos problemele de pe suflet si minte. Ma uit la ei si  ii vad cum sunt cand vin la intilnire: tristi, incarcati, agitati, neincrezatori, cu o farama de speranta. Ii ascult si ii privesc in timpul medierii. Ii privesc si  ii vad cum se transforma. Se simt in siguranta(doar ei si mediatorul)sa fie ei insisi, asa cum sunt in esenta lor: BUNI. Si atunci incep sa construiasca. Si o fac nemaipomenit de bine. Se indreapta de spate, isi ridica privirea, ajung sa zambeasca. Mai scapa o lacrima pe furis. Ma uit la ei in momentul in care pleaca. Sunt alti oameni: optimisti, relaxati, fericiti, calmi.

Se spun multe, multe intr-o mediere. Odata stins conflictul prin cea mai buna solutie pentru parti, ele uita ce s-a spus. Tin minte cum s-au simtit: liberi sa hotarasca pentru ei.

Cuvinte cheie:

 

Niciun comentariu

Adaugă părerea ta!

Adaugă părerea ta


 

Distribuie