Principii de viata aplicate in mediere

 

Pe un canal de televiziune sau pe internet daca nu aveti rabdare, se difuzeaza un serial care are ca subiect medierea. E primul de acest gen facut cu si despre mediere, dupa atatea facute cu avocati, doctori, detectivi. De-a lungul episoadelor se urmareste activitatea unei mediatoare, fosta avocata, modul personal si creativ in care rezolva conflictele prin mediere, fiecare episod tratand cate o speta. Il urmaresc cu placere si pentru ca are legatura cu profesia mea, dar si pentru ca e dinamic.

De curand, vizionand episodul recent al serialului, impreuna cu fiica mea, la sfarsitul filmului am comentat, cu naduf, ca asa ceva se intampla doar in America si doar in filme. La trei zile distanta de acest eveniment, intr-o zi in care, ca de obicei, programul meu era plin si organizat, iar eu faceam echilibristica cu privire la respectarea orarului intalnirilor, din pricina aglomeratiei din oras, am primit un telefon inedit.

Un respectabil domn avocat, din alta localitate, imi solicita o mediere “de urgenta”. Urgenta insemna atunci, in acel moment, sau chiar cu 5 minute in urma. M-a chemat la Judecatorie pentru ca acolo erau si el si partile in acel moment. Am zis “Da” si in urmatoarele 10 minute imi parcam masina langa cladirea judecatoriei. Judecatorul cauzei a avut amabilitatea de a ma informa ca medierea a fost alegerea partilor, cu care a fost de acord, dar ca din pricina obligatiilor pe care le are cu birourile electorale, timpul pe care ni-l poate pune la dispozitie este limitat.

Am urcat la etaj, unde sunt salile de judecata. Cea in care eram asteptata era ultima. Cum afara era o zi superba, cand am intrat in sala lumina se revarsa generos prin geamurile mari si curate, iar atmosfera era calma si linistita. Semn bun pentru ce aveam de facut pe mai departe, asa ca m-am prezentat partilor spunandu-le ca eu sunt mediatorul lor din acea zi si invitandu-i la mine la birou. Cu toata “graba” am considerat ca e mai potrivit asa, pentru a respecta principiile medierii. Ne-am organizat rapid si am plecat.

Pregatirea pentru mediere, la fel de importanta ca si medierea in sine

Odata ajunsi la birou, pana am facut cafeaua, mi-am reorganizat programul si apoi am acordat intreaga mea atentie partilor. Dupa ce am identificat partile si am avut acceptul lor de a intra in mediere, am semnat contractul, cerinta specifica a legii, si am inceput discutiile.

Speta era una comerciala, referitoare la o creanta intre doua societati, ambele reprezentate de cate un cetatean strain.Cum persoanele in cauza nu erau vorbitore de limba romana, am beneficiat de serviciile unui traducator autorizat, care era asistent al uneia dintre parti, precum si de abilitatile de traducator ale domnului avocat, ca asistent al celeilalte parti.

Una dintre parti primise, in mai multe transe, sume de bani, pentru niste servicii pe care se obligase sa le presteze pentru acest partener al sau de faceri. S-au decontat pana la o anumita valoare. Diferenta neacoperita – o suma considerabila – a fost recunoscuta in intregime si au stabilit foarte concret unde, cand si cum se va achita si ce se intampla daca nu se face plata.

Cu toate ca se muncea intens, discutiile erau degajate. Faptul ca partile stiau si ceva engleza mi-a fost de ajutor pentru a comunica direct cu ei si a primi confirmarea ca au inteles tot ce s-a discutat si ca solutia reprezinta vointa lor.D upa ce am primit si confirmarea din partea traducatorilor asupra acestor aspecte, am inceput sa scriu acordul. Asa cum ma asteptam, partile au inceput sa comunice intre ele si, cum o faceau cu convingere, a fost nevoie sa le cer sa vorbeasca mai incet pentru a ma putea concentra pe redactarea acordului.

Chiar daca era pentru prima data cand ne intalneam in viata noastra, am colaborat foarte bine si am facut munca de adevarata echipa. Si cand spun asta ma refer si la traducator si la avocat si la parti. Fiecare s-a implicat si s-a focusat pe ce am avut nevoie sa faca pentru a gestiona cat mai bine timpul pe care il aveam. Pe masura ce redactam acordul, traducatorul il traducea in scris, iar avocatul-traducator il citea partilor si il ajustam, asa incat varianta finala era deja verificata de parti. Am asteptat pana le-a fost tradus si citit in totalitate acordul, iar dupa ce au confirmat ca e in ordine l-am listat si l-am dat la semnat. Am intocmit procesul verbal de inchidere a medierii, adresa mea catre instanta. Am verificat sa fie semnat fiecare act. La cererea partilor am mers impreuna cu ele inapoi la Judecatorie. Odata ajunsi acolo curtea s-a intrunit si a luat dosarul cauzei la a doua strigare. S-a adus la cunostinta instantei ca partile au ajuns la un acord, s-a depus acordul iar instanta a luat act de el, dupa ce partile au confirmat ca este acordul lor. Si cu asta s-a terminat.

Sentimentul meu in acea sedinta a fost acela ca acolo nu mai erau reclamant si parat, ci parti multumite ca isi rezolvasera problema. Din anumite motive a fost nevoie sa revenim la biroul meu, ocazie cu care am primit feedback: partile erau mirate sa constate ca medierea functioneaza in Romania si erau multumite de promptitudinea cu care am raspuns nevoii lor.

Eu eram la prima experienta cu parti persoane straine si am fost placut surprinsa de atitudinea lor si de modul civilizat in care au discutat aspectele pragmatice ale solutiei conflictului lor.

Ineditul poate aparea chiar si in mediere

M-am uitat la ceas: trecusera doar trei ore de la telefonul avocatului. Rememorand cele intamplate, am inteles inca odata: profesia de mediator se invata din mers. Daca stai si astepti clipa in care consideri ca ai invatat tot ce se poate si esti pregatit sa mediezi, trece medierea pe langa tine. E nevoie sa fii pregatit profesional, dar e nevoie de deschidere, de creativitate, de adaptare la situatie, de a folosi experientele traite de tine ca persoana sau pe cele ale altor persoane, pentru a putea ajuta partile. Apoi au plecat: traducatorul la biroul lui, o parte la aeroport, alta la o intalnire de afaceri, iar avocatul la un client important pentru el.

Eu am ramas la birou gandind la episodul vazut cu fiica mea: mediatorea a primit un telefon de la un judecator care i-a pus in brate un caz pentru o mediere “de urgenta” cu termen peste cateva ore.

Doar in America si doar in filme” afirmasem eu atunci.
In Romania si in realitate” gandeam si simteam eu acum.

Cuvinte cheie:

 

Niciun comentariu

Adaugă părerea ta!

Adaugă părerea ta


 

Distribuie