Analiza de risc, elementul obligatoriu in orice afacere capitalista

 

Risc afaceriAm un amic care mă bom­bardează cu SMS-uri, adică mă ţine la curent cu intrarea  firmelor în insolvenţă, care lasă în urmă facturi neonorate, datorii neplătite, salarii restante şi multe altele. Plus datoriile la stat rămase pentru istorie.

Mai departe, amicul meu acuză faptul că lichidatorii, Fiscul şi judecătorii îşi dau mâna cu cei care îşi declară insolvenţa, iar creditorii sunt principalii pierzători, nu proprietarii afacerilor sau administratorii lor. Pentru că proprietarii îşi continuă nestingheriţi celelalte afaceri pe care le au, afişează o bogăţie neaşteptat de mare şi nimeni nu îi caută de bani. În primul rând, statul şi băncile. Iar cei care pierd cel mai mult sunt furnizorii mici şi mijlocii de produse şi servicii, care nu au în spate pe nimeni. Statul este al nimănui, iar la bănci plătesc acţionarii, deci acei pensionari şi investitori anonimi de peste mări şi ţări.

L-am înţeles pe amicul meu, în suferinţa lui antreprenorială, dar la un moment dat l-am întrebat unde a fost analiza lui de risc atunci când a dat marfa, dacă acel client îi va plăti sau nu până la final. Iar răspunsul lui a fost: „Dacă aş face o analiză de risc, cui i-aş mai vinde? Dacă nu dau eu marfa, sigur o să o dea un alt concurent de-al meu şi o să ies din piaţă“.

Cât timp a fost boom-ul economic, insolvenţa unui client era ultimul punct la care se gândeau băncile sau furnizorii. În piaţă era o frenezie totală, iar toată lumea marca creşteri ale afacerilor de două sau de trei cifre.

Când o bancă dădea unui client un credit îţi mai puneai tu problema, un furnizor mic, să mai verifici şi riscul? Era de presupus că banca verifica şi pentru tine bonitatea clientului, planul lui de afaceri şi rambursările ulterioare.

Cristian Hostiuc, ZF

Cuvinte cheie: , , , , ,

 

Niciun comentariu

Adaugă părerea ta!

Adaugă părerea ta


 

Distribuie