Pozitia mediatorului fata de conflictul generat de malpraxisul medical

 

Malpraxisul  medical se referă la eroarea pe care un profesionist din domeniul sănătății o comite, acțiune ce are ca rezultat prejudiciera, rănirea sau decesul pacientului sǎu. În majoritatea cazurilor, malpraxisul constǎ ȋntr-o eroare medicalǎ, fie cǎ e vorba despre un diagnostic greșit, despre  managementul defectuos al cazului, sau despre erorile apǎrute ȋn tratamentul sau ȋn ȋngrijirea pacientului. Eroarea poate apǎrea ca urmare a unui act de omisiune sau unui act de neglijență.

 

Simona Maria Vladica, mediator

Simona Maria Vladica, mediator

Cazurile de malpraxis medical reprezinta o experințǎ traumatizantǎ, pentru ambele parti, mai ales  in conditiile in care starea de tensiune si experienta conflictuala poate continua o perioada lunga de timp. Acesta este si motivul pentru care este recomandat  ca pǎrțile sǎ utilizeze anumite metodele de soluţionare a conflictelor prin intermediul medierii. Pe lȃngǎ beneficiile deja cunoscute ale medierii (costuri mult mai mici, timp redus de rezolvare a situatie conflictuale, confidenţialitate, precum şi găsirea propriilor soluţii cu privire la litigiu), mediarea reduce și stresul psihologic pe care pacientul, dar și medicul il pot resimti in cadrul unui proces aflat pe rolul Instantei de judecata.
Prin mediere, incertitudinea și caracterul contradictoriu al unui proces este eliminat. Medierea încurajează ajungerea la un acord  între părți, spre deosebire de procese care obligă părțile să „lupte”  în instanță.  Datele statistice aratǎ faptul cǎ motivul pentru care reclamanții ajungǎ la procese lungi și costisitoare este reprezentat de lipsa unor explicații sau a unor scuze verbale din parte medicilor. Astfel,  98% din cei care au reclamat deja un malpraxis medical ȋși doresc sǎ primeascǎ niște scuze sincere de la medicul curant. Mai mult, pacientii isi doresc ca medicii sa vorbeasca cu ei, sa le explice ce s-a intamplat, de ce s-a intamplat si sa-si recunoasca greseala sau limitele. Situatie in care, surprinzator sau nu, conflictul poate lua sfarsit.  Un pacient care a inteles conduita terapeutica aleasa de medicul sau, precum si un pacient care si-a inteles boala si riscurile ei, acela nu va reclama niciodata. Asadar, statistic aproape 40%  din plângerile depuse de pacienți, nu ar exista dacǎ medicul ar explica personal pacientului situația petrecuta și  și-ar arǎta regretul pentru cele ȋntȃmplate. Cu toate acestea, unii medici se tem sǎ ȋși cearǎ scuze deoarece considerǎ cǎ scuzele vor fi intrepretate ca o recunoaștere a vinei. Alti medici sunt prea orgoliosi sa o faca, considerand ca a cere scuze pacientului fata de care au gresit, este sub demnitatea lor, le lezeaza orgoliul si tinuta  medicala sau academica. Asa ca se ajunge la o situatie extrem de neplacuta pentru ambele parti. Este bine sa avem in vedere ca procesele de malpraxis pot dura ani de zile, timp ȋn care medicii pot fi ținuți departe de practicile medicale, iar pacienții pot suporta costuri extrem de ridicate.
Ori, in aceste conditii, medierea se contureaza ca fiind cea mai eficienta si potrivita forma de rezolvare a problemelor si a disputei dintre medic si pacient. Instrumentul de baza al medierii este insasi comunicarea, comunicare ce trebuie stabilita si restabilita intre cei doi, medic si pacient. Cum medicului i se pare nepotrivit sa comunice cu pacientul, iar pacientului ii este greu sa vorbeasca cu medicul datorita caruia se afla in aceasta situatie si care pare a nu-i acorda atentia pe care si-o doreste, este nevoie ca o persoana neutra fata de situatie si fata de cei doi, sa faciliteze intalnirea dintre ei si mai apoi o comunicare eficienta. Cel care are toate cunostintele si abilitatile sa faca acest lucru este insusi mediatorul. Acesta urmărește să creeze un mediu potrivit în care medicul și pacientul au o posibilitatea deplină de a discuta și, cel mai important, de a se asculta unul pe celǎlǎlalt. Tot in acest cadru, fiecare dintre parti are posibilitatea de a se familiariza cu suferința celuilalt pe care o poate intelege.
Cum se desfǎșoarǎ procesul de mediere?
Medierea este, în esență, o negociere facilitativa. Mediatorul nu este nici pe departe factorul de decizie, numai părțile implicate fiind cele care isi hotarasc singure soarta. Medierile sunt adecvate atunci când ambele părți doresc să facă un efort de bună credință pentru soluționarea situației de conflict generata de malpraxis. In caz contrar medierea poate fi sortita esecului.
Medierea ȋncepe, de obicei, cu trasarea unor norme si reguli de discutie stabilite de mediator si agreate de parti. In cadrul medierii, fiecare parte, respectand regulile stabilite in prima etapa a sedintei, are ocazia de a-si expune si argumenta opiniile. Cei doi, pacient  și medic, impreuna la aceasi masa, pot discuta despre perspectivele lor asupra subiectului in cauza si despre modalitati de stingere a litigiului prin mediere. Pe mǎsurǎ ce se ȋnainteazǎ ȋn discuție,  concluziile la care pot ajunge partile, se transformǎ ȋntr-un posibil acord, prin care se va solutiona cazul de malpraxis medical. La finalul medierii, pozițiile de negociere sunt exprimate și transmise către mediator, care, daca pǎrțile au ajuns la un numitor comun, redacteaza un acord. Acel acord va imbraca fie o forma autentica cu sprijinul unui notar public, fie va fi prezentat Instantei de judecata careia i se va solicita sa ia act de intelegerea partilor si sa dea o hotarare in acest sens. Dacǎ ȋnsǎ parțile nu pot ajunge la un acord, litigiul continua si isi cauta rezolvarea la Instanța de judecatǎ.
Care este rolul mediatorului ȋntr-un caz de malpraxis?
Rezolvarea amiabilǎ a conflictului dintre medic și pacient se poate realiza prin intermediul acelui  mediator specializat care faciliteaza comunicarea intre medic si pacient, care pot ajunge astfel, la un acord, ce va mulțumi ambele pǎrți.
Mai mult, acest mediator trebuie sǎ aibǎ unele calitǎți pentru a putea duce negocierea la bun sfȃrșit. Acesta trebuie sǎ posede bune abilitǎți de comunicare, inteligențǎ emoționalǎ, sǎ fie pragmatic, informat, sǎ posede abilitǎți de lider, sǎ cunoascǎ tehnicile de negociere și rezolvare a conflictelor dar și multe alte calitǎți absolut necesare pentru buna reusita a medierii. Poziția mediatorului trebuie sǎ fie una neutrǎ, acesta trebuie sǎ aibǎ capacitatea de a citi și înțelege experiențele emoționale ale celorlalți, dar fara a se lasa prins în vortexul conflictului dintre părți. Un bun mediator pune întrebări interesante, provocatoare și utile partilor, generatoare de raspunsuri care sa duca la o posibila intelegere a partilor. Mediatorul unui litigiu de malpraxis,  ascultă cu atenție răspunsurile ambelor pǎrți si reformuleaza pentru fiecare parte raspunsurile oferite de una sau alta dintre parti. De asemenea, acesta trebuie sǎ linișteascǎ pǎrțile atunci cȃnd nivelul de stres emoțional crește aducandu-le aminte d eregulile si normele de comunicare trasate si stabilite d ecomun acord la inceputul sedintei de emdiere. Mediatorul va ghida pǎrțile pȃnǎ acestea ajung la soluțiile dorite de acestea. Mediatorul trebuie sǎ ascculte atent ambele pǎrți implicate, sǎ studieze foarte bine cazul și sǎ se familiarizeze cu notiunile medicale si cu sistemul medical. Rolul mediatorului poate fi asemǎnat cu cel al unui ghid care ajutǎ pǎrțile sǎ treacǎ prin diferite stǎri emoționale pȃnǎ cȃnd emoții precum furia sau frica sunt eliminate, ba chiar transformate in mod constructiv nu distructiv ca si la Instanta,  moment ȋn care se poate ajunge la un acord.

Uneori fondate, alteori pornite doar din dorința de a arata medicilor ca si ei, pacientii, exista si ca au o viata ce le trebuie respectata, cazurile de malpraxis s-au înmulțit în ultima perioadă, iar eficienta asigurărilor de malpraxis, pe care medicii și le fac la angajarea într-o instituție medicală, s-a diminuat în raport cu beneficiile pe care ar trebui să le ofere.
Mai mult, cu ajutorul medierii, atȃt medicul cȃt și pacientul se pot asigura că interesele personale le sunt luate în considerare, iar ȋn acest mod pot participa în mod semnificativ la soluționarea cererii lor, fațǎ de cazurile care ajung ȋn fața Instanței de judecatǎ, unde exita intotdeauna riscul de a invinge sau a fi invins. Asadar medierea functioneaza pe principiul „win-win”, adica fiecare castiga.

Simona Maria Vladica, mediator

Cuvinte cheie: , , , , ,

 

2 comentarii

  1. Adrian Burete spune:

    Interesant articolul, insa as vrea sa aflu si eu cum poate sa stea un parinte fata in fata la mediere cu medicul care i-a omorat copilul de 3 ani in urma unei simple operatii de polipi?Si cum ar putea mediatorul sa gaseasca vreo cale de a ajunge la o intelegere comuna intr-un asemenea caz.Cat poate costa o viata de om pe care sa o targuiesti amiabil?Eu zic ca e nepretuita.

  2. Simona spune:

    Imi permit să vă răspund la această întrebare dintr-un punct de vedere obiectiv. Există cazuri de malpraxis care pot fi supuse procedurii de mediere şi cazuri care nu se pot soluţiona pe cale amiabilă. În soluţionarea unui caz de malpraxis prin mediere depinde de părţi dacă vor să rezolve disputa intervenită, unul dintre principiile fundamentale ale medierii fiind caracterul voluntar. Cu alte cuvinte, depinde de părinţi dacă vor să fie puşi faţă în faţă cu medicul respectiv, de medic dacă vrea să confrunte durerea unor părinţi care şi-au pierdut copilul.

Adaugă comentariu la Adrian Burete


 

Distribuie