Emiterea biletelor la ordin fara acoperire, considerata infractiune?

 

În ultimii ani, emiterea de bilete la ordin în vederea garantarii unor plati a luat o mare amploare, acest fenomen extinzându-se mai ales în privinta relatiilor comerciale dintre diverse persoane juridice, consfintite, de obicei, prin încheierea de contracte.

bilete la ordinÎn numeroase cazuri, s-a pus problema daca fapta unei persoane de a emite un bilet la ordin pentru a carui valorificare la data scadentei nu exista acoperirea necesara, reprezinta infractiune. Biletul la ordin este un înscris prin care o persoana juridica (debitorul) îsi asuma obligatia personala si neconditionata sa plateasca unei alte persoane juridice numite beneficiar (creditorul), o anumita suma de bani, la o data fixa, numita scadenta si într-un loc determinat.

Emiterea unui bilet la ordin pentru a carui valorificare la data scadentei nu exista acoperirea necesara nu constituie infractiune, în lipsa unor elemente subiective sau obiective corespunzatoare continutului constitutiv al unei fapte penale.

Când beneficiarul este indus sau mentinut în eroare, cu prilejul încheierii sau executarii unui contract, prin prezentarea ca fiind adevarat faptul mincinos ca exista acoperire în cont pentru încasare, în asa fel încât fara aceasta eroare cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul, fapta constituie infractiunea de înselaciune prevazuta în art. 215 alin. (3) din Codul penal.

Pornind de la premisele anterioare, în practica s-a dovedit a fi dificil a demonstra existenta unei infractiuni.

Cu privire la emiterea biletelor la ordin fara acoperire în cont, se constata ca, în cazul în care biletul la ordin nu este emis în conditiile prevazute de Legea nr. 58/1934, sunt aplicabile dispozitiile acestei legi privitoare la gir, scadenta, plata, actiunea sau executarea cambiala, regres în caz de neplata si protest, fapta neconstituind infractiune, ci se situeaza în domeniul dreptului civil.

Pentru validitate, biletul la ordin trebuie sa cuprinda mentiunile necesare conform legii: denumirea de bilet la ordin, data emiterii si a scadentei, mentionarea obligatiei personale si neconditionate de a plati suma de bani, semnatura emitentului si numele beneficiarului, locul platii.

Poate fi transmis prin gir, obligatoriu neconditionat si total. Daca nu s-a stipulat altfel, girantul raspunde de acceptare si plata. Astfel, biletul la ordin primit de la un partener de afaceri poate fi girat în favoarea altuia. În cuprinsul sau se va mentiona locul platii, iar în cazul lipsei acestei mentiuni, fie la domiciliul trasului, fie la cel al acceptantului, fie în alt loc unde se poate efectua plata în mod legal.

În cazul în care, însa, prin emiterea biletului la ordin fara acoperire creditorul este indus în eroare, în scopul obtinerii unui folos material injust si daca s-a cauzat acestuia o paguba, fapta constituie infractiunea de înselaciune în conventii prevazuta în art. 215 alin. (3) Cod penal.

Dispozitiile art. 215 alin. (3) Cod penal, coroborate cu cele cuprinse în alin. (1) din acelasi text de lege, atesta ca pentru existenta infractiunii de înselaciune în conventii este necesara desfasurarea unei activitati de inducere sau mentinere în eroare a persoanei vatamate fata de care nu s-ar fi încheiat sau executat contractul.

Nu putem vorbi de existenta infractiunii de înselaciune atunci când emitentul da viza de plata asupra unui bilet la ordin stiind ca nu are disponibil din care sa se execute plata. Aceasta, pe de o parte, pentru ca, prin emiterea biletului la ordin, emitentul îsi asuma o obligatie si nu atesta vreun fapt, apoi pentru ca între momentul vizei si scadenta exista un interval de timp care îi permite emitentului sa asigure realizarea platii si pentru ca legea a prevazut institutia protestului ca pe o cale de atac de care dispune beneficiarul în cazul refuzului de viza din partea emitentului.

În astfel de cazuri de neplata este atrasa o raspundere civila, contractuala, generata de neexecutarea unei obligatii asumate într-un contract, ceea ce da nastere unei actiuni civile în justitie sau executarii nemijlocite a biletului la ordin, nicidecum a unei raspunderi penale a emitentului.

Doctrina si practica judiciara au stabilit ca pentru existenta infractiunii de înselaciune în varianta prevazuta de art. 215 alin. (3) Cod penal, trebuie sa fie îndeplinite urmatoarele conditii:

  • sa aiba loc încheierea sau executarea unui contract;
  • cu prilejul încheierii sau executarii contractului, subiectul activ sa induca sau sa mentina în eroare subiectul pasiv;
  • sa fie folosite mijloace frauduloase pentru inducerea sau mentinerea în eroare a subiectului pasiv;
  • actiunea de amagire sa îi determine pe cei indusi sau mentinuti în eroare sa încheie sau sa execute contractul în conditiile stipulate, adica în conditii care altfel nu ar fi fost acceptate si care au creat o situatie pagubitoare pentru subiectul pasiv;
  • actiunea sa fie savârsita cu intentie.

În cazul înselaciunii, este necesara probarea unei induceri în eroare savârsita cu intentie, în scopul obtinerii unui folos material injust, daca s-a pricinuit o paguba. În acest sens se impun: cercetarea fluctuatiei disponibilului banesc al emitentului biletului la ordin (pentru a se verifica în ce masura acesta, la data emiterii biletelor la ordin, a putut aprecia cu buna credinta ca va exista disponibil de plata); verificari cu privire la celelalte raporturi comerciale anterioare dintre parti (si perioada acestora), daca pretul a fost achitat si modalitatea de plata; verificari cu privire la emiterea de catre emitent a unor ordine de plata fara acoperire în disponibil banesc în cont si catre alte societati în aceeasi perioada etc.

Pentru evitarea problemelor ce decurg uneori din folosirea biletului la ordin ca instrument de plata este necesar ca beneficiarii platii sa fie mult mai diligenti si sa faca o minima cercetare cu privire la situatia economico-financiara a partenerilor lor de afaceri.

Avocat senior, Radu Comanac CA, Cristina Sandu, juridice.ro

Cuvinte cheie: , , , ,

 

1 comentariu

  1. Alexandru Popa spune:

    Articolul este inexact intrucat priviti izolat infractiunea prin prisma art. 215 alin. 4 (actualmente 244 alin.2 NCP), insa pedeapsa cu inchisoare de la 6 luni la 1 an prevazuta de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, completata prin Legea nr. 187/2012, este tot o consecinta a raspunderii penale retinute ca urmare a dispozitiilor legii speciale cu privire la aceste instrumente de plata.

    Asadar, emiterea de cecuri fara acoperire este infractiune si este pedepsibila cu inchisoarea in baza Legii nr. 59/1934, chiar daca nu identificam o intentie directa calificata prin scopul de a induce in eroare subiectul pasiv in vederea obtinerii de avantaje pentru sine ori pentru altul, dupa cum dispune si ICCJ in Decizia IX/24.10/2005, ca urmare a RIL promovat in sensul asta.

Adaugă părerea ta


 

Distribuie