Medierea conflictelor dintre mediatori
În ultimii doi-trei ani, lumea juridica sau, mai bine zis, reflectarea acesteia de mass-media a avut câteva regine, printre care si una surprinzatoare, medierea.
Surprinzatoare datorita discrepantei uriase între ceea ce înseamna medierea ca practica în România si atentia pe care o capteaza, energiile pe care le descatuseaza si interesul pe care îl stârneste acest subiect.Ceea ce mi-a atras atentia în mod special sunt scânteile care sar, de prea multe ori, aprinse si încinse, când acest subiect este tema discutiei.
Am participat la numeroase conferinte si seminarii, locale si internationale, pe o varietate de teme legate de litigii si metode alternative de solutionare a disputelor. Numai în cazul unor evenimente pe teme de mediere mi-a fost dat sa asist la conflicte deschise si dialoguri ostile între auditoriu si speakeri sau chiar între acestia din urma. De asemenea, cine îndrazneste sa scrie pe teme de mediere trebuie sa aiba nervii tari, pentru ca are mari sanse sa fie apostrofat. Insistent, vehement, rareori elegant si aproape niciodata cu argumente juridice.Poate este mult spus, dar acest univers seamana câteodata cu un butoi de pulbere. De unde atâta tensiune si vehementa în jurul unei bresle care este în faza incipienta, care a depasit etapa de germene, exista, e vizibila si trebuie sa aiba singura grija sa îsi croiasca drumul corespunzator printr-o lume neprietenoasa cu nou-venitii? Greu de raspuns la întrebare, dar îndraznesc sa afirm ca principala cauza o reprezinta prapastia dintre asteptari si realitate. Atunci când cineva îsi imagineaza ca va merge pe o autostrada cu trei benzi pe sens si nimereste pe un drum judetean, cu toate „calitatile” cunoscute, nu poate sa ramâna calm si optimist decât daca este antrenat corespunzator…Trecând de granita României, este interesant de remarcat ca, potrivit documentelor oficiale emanând de la organisme abilitate ale Uniunii Europene, principalii factori care influenteaza dezvoltarea metodelor alternative de solutionare a disputelor (si, în special, medierea) sunt gradul de cunoastere a acestora de catre justitiabili, profesionalismul si specializarea celor care le aplica efectiv (mediatorii, în cazul medierii).
Experienta statelor care au avans chiar si de câteva zeci de ani fata de noi arata ca medierea se poate dezvolta doar daca un numar tot mai mare de justitiabili cunosc si înteleg medierea si avantajele ei si, dupa ce o fac, obtin rezultatele urmarite cu ajutorul indispensabil al profesionistilor eficienti.Revenind la România, statul nostru a realizat cel mai hotarât pas pe care îl putea face pentru a sprijini medierea. Mult discutata obligativitate de a participa la sedinta de informare privind medierea înseamna, din perspectiva pe care o discutam, obligarea justitiabilului sa cunoasca medierea.Dincolo de acest sprijin oferit de lege, ecuatia ramâne aceeasi: în fiecare caz în parte, dar si în general, succesul medierii depinde de justitiabili si mediatorul implicati.
În momentul în care numerosi justitiabili vor fi aflat, cei mai multi în premiera, ce este medierea si cum le poate rezolva problema, vor avea surpriza sa constate ca exista si lupte si neîntelegeri ale mediatorilor. Luptei celei mai dure – cea purtata cu ignoranta juridica si mentalitatea – i se adauga, în mod nefericit, luptele si neîntelegerile breslei mediatorilor. Daca este greu sa aduci pe X la mediere, cu atât mai greu va fi atunci când lui X i se va spune ca anumiti mediatori sunt buni si altii nu, ca unii sunt specializati într-o materie si altii nu, etc. Daca Y are curiozitatea sa afle mai multe despre mediere si constata ca cei care îsi fac meseria folosind manusi de catifea sunt actorii unor lupte si conflicte deschise, cu siguranta nu îsi va înlatura dubiile vazând scânteile de care pomeneam mai sus.Medierea, ca instrument judiciar, si breasla mediatorilor trebuie sa câstige o lupta dificila: atragerea justitiabilului catre mediere, care presupune numeroase avataruri, enumerate sintetic anterior. În loc sa se concentreze pe aceasta lupta, cei care sunt principalii interesati de rezultatul ei pozitiv se pierd în alte lupte, fratricide si iluzorii la acest moment.
Trebuie sa existe cu adevarat o piata, ca sa merite sa lupti pentru cote de piata. Iar daca lupta pentru potentiale cote de piata ameninta nasterea pietei însesi, o geneza pe cât de dificila pe atât de vulnerabila, atunci aceasta lupta colaterala trebuie abandonata.Ca ne convine sau nu, va mai trece multa vreme pâna când medierea va ajunge la un nivel de dezvoltare corespunzator intereselor legitime ale tuturor actorilor implicati.Pâna atunci se va rezolva si episodul „medierea mediatorilor”, care trebuie privit si înteles în doua registre.Medierea mediatorilor implica necesitatea ca mediatorii sa îsi rezolve propriile conflicte si tensiuni înainte de a da proba profesionismului în raport cu clientii lor. Si acesta va fi un examen important, iar promovarea lui va confirma ca breasla mediatorilor este pregatita pentru drumul care, chiar si în lipsa nedoritelor piedici pe care si le poate pune singura, este lung si anevoios.Pe de alta parte, medierea mediatorilor presupune si aflarea raspunsului la întrebarea: „medierea este a mediatorilor?”. Iar când majoritatea va întelege ca raspunsul la aceasta întrebare este nu, si ca, daca trebuie sa apartina cuiva, acela poate fi numai justitiabilul, o buna parte din problemele analizate aici vor fi fost rezolvate. Cosmin Vasile, managing partner, Zamfirescu Racoti & Partners, capital.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!