Prescriptia legala a termenului de incasare a creantelor

Blocajul financiar a devenit, din pacate, o constanta a mediului de afaceri, neîncasarea clientilor fiind o problema cu care se confrunta tot mai multe firme. Dar ce se întâmpla si cum procedam daca intervine prescriptia legala a termenului de încasare a acestor creante?

Termenul de prescriptie a dreptului la actiune al creditorului împotriva debitorului care nu si-a achitat datoria la scadenta este termenul de drept comun în materie de obligatii comerciale, respectiv de trei ani. În acelasi timp, termenul respectiv de trei ani este prevazut de lege si pentru prescriptia dreptului de a cere executarea silita a titlurilor executorii – hotarâri judecatoresti, contracte autentice etc. – obtinute împotriva debitorului rau-platnic. Pe de alta parte, prescriptia extinctiva se întrerupe prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de catre debitor. În acelasi timp, întreruperea sterge prescriptia începuta înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o iar, dupa întrerupere, începe sa curga o noua prescriptie – spre exemplu, în cazul în care creantele si datoriile au fost inventariate, verificate si confirmate pe baza „Extrasului de cont“ sau au fost confirmate debitele prin orice alta modalitate.

Ca regula generala, în conformitate cu pct. 187 din Reglementarile contabile conforme cu Directiva a patra a CEE, aprobate prin OMFP 3055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, la scaderea din evidenta a creantelor si datoriilor ale caror termene de încasare sau plata sunt prescrise, societatea trebuie sa demonstreze ca au fost întreprinse toate demersurile legale pentru decontarea acestora. Pentru a scadea din evidente creantele prescrise (dar si datoriile de acest fel!), este nevoie de o justificare (nota, memoriu, referat etc.) întocmita de departamentul financiar-contabil, din care sa rezulte situatia acestor sume (natura lor, vechimea, demersuri întreprinse, cauzele neîncasarii/neachitarii, starea la zi a clientilor/furnizorilor respectivi) si sa se constate prescrierea lor, cu propunerea de a fi scazute din evidente. Aceasta nota justificativa (memoriu, referat etc.), dupa aprobarea ei de catre administratorul societatii, va sta la baza înregistrarii scaderii din contabilitate a creantelor prescrise – ca document justificativ utilizat în acest sens.

La scaderea din evidente a crean­telor (clienti neîncasati), societatea va înregistra cheltuieli cu pierderile din creante (la valoarea întregii sume, inclusiv TVA), nedeductibile însa la calculul profitului impozabil, conform art. 21 alin.(4) lit. o Cod fiscal. Nu se ajusteaza si TVA colectata, având în vedere ca nu exista hotarâre judecatoreasca de faliment în acest sens si, pe cale de consecinta, nu poate fi aplicat art.138 lit.d Cod fiscal. De mentionat ca astfel de sume sunt considerate cheltuieli ale exercitiului curent, în care se aproba de catre conducerea societatii prescrierea acestor sume. În mod similar, la scaderea din evidenta a datoriilor (în speta, furnizori neachitati), societatea va înregistra venituri din prescrierea sumelor (întreaga suma, inclusiv TVA aferenta), care vor fi încadrate în categoria veniturilor impozabile, conform art.19 alin. (1) Cod fiscal si pct.12 paragraf 1 din Normele metodologice de aplicare.

La nivel de TVA însa, în situatia furnizorilor prescrisi, nu se identifica implicatii fiscale, respectiv nu se colecteaza TVA (deoarece operatiunea nu este asimilata unei livrari de bunuri sau prestari de servicii pentru a fi considerata impozabila – având aici în vedere art.126 alin.1 lit. a, art.128 si art.129 Cod fiscal) si nici nu se ajusteaza dreptul de deducere a taxei exercitat initial (deoarece aceasta situatie nu se regaseste în cazuistica pentru care legea fiscala prevede obligativitatea ajustarii – raportat la prevederile art.148 si art. 149 Cod fiscal).

Alina Letia, avocat

capital.ro

Cuvinte cheie: creante, OMFP 3055/2009, prescriptie legala, termen de incasare

Stiri juridice & administrative pe 11:05 felicia.taunean