Costul creditelor ipotecare in lei a scazut pana la acelasi nivel cu al celor in euro
Cea mai importanta stire a începutului de an, daca nu chiar a ultimului deceniu, care priveste cel putin doua milioane de români si familiile lor, a trecut total neobservata: costul creditelor ipotecare în lei a scazut pâna la acelasi nivel cu al celor în euro.
Aceasta stire nu a prins breaking news-ul, ocupat de ce mai face USL-ul, daca mai rezista sau nu, de starea lui Becali la închisoare, de Ceausescu, de Basescu, de Ponta sau de cutremure de tot felul.
Dupa mai bine de un deceniu în care creditul ipotecar în euro a fost mai rentabil decât cel în lei datorita dobânzilor mai scazute, ceea ce a determinat o cerere si o expunere a persoanelor fizice pe valuta fara precedent, în ianuarie 2014 acest cost s-a egalizat.
Ipotecarele în lei au ajuns la acelasi pret cu cele în euro
Indicele ROBOR, echivalentul EURIBOR-ului pentru lei, la trei luni (indicatorul de referinta folosit la împrumuturi) a scazut la 2%. Daca se adauga marja bancii de 2,25% pe an plus celelalte comisioane, rezulta un cost al creditului ipotecar în lei de 5,7%. La varianta în euro, EURIBOR la trei luni plus o marja de 5,15% pe an plus celelalte comisioane rezulta un cost de 5,9%. Acum cinci ani dobânda la lei era de 12-13%, iar la euro de 5-6%. În urma cu zece ani, când inflatia era mult mai mare, costul la lei pentru un ipotecar se ducea spre 15-25%, în timp ce la euro era de 8-12% pe an. Doar cei care au urmarit evolutia dobânzilor la lei de-a lungul deceniilor pot întelege cât este importanta este aceasta scadere. De la 150% s-a ajuns la 1-2% la lei. Eu personal nu credeam ca vom ajunge sa avem în România acest nivel de dobânda la lei.
În acest moment, la un credit de 40.000 de euro contractat pe 30 de ani, rata lunara pe lei este de 950 de lei, iar pe euro, de 220 de euro, adica 990 de lei.
Pentru cei care vor sa-si ia o locuinta sau poate sa-si refinanteze creditul în euro cu unul în lei este cel mai important moment. Cred ca exista o fereastra de oportunitate de 1-2 ani în care dobânzile atât la lei cât si la euro vor ramâne la minime istorice, în care pe piata exista un surplus foarte mare de lichiditate suprapus peste o inflatie mica. Dar bancile îsi retrag din România liniile de finantare în euro, asa ca leii vor fi la putere.
Având în vedere acest lucru si dorinta BNR de a încerca sa încline putin balanta împrumuturilor din România de la euro catre lei (70% din împrumuturile actuale sunt în valuta – euro, dolari, franci elvetieni), cred ca BNR va avea grija sa tina ROBOR-ul la minime istorice si sa dea o fluctuatie a euro de câteva procente în sus sau în jos, ca sa taie din apetitul spre valuta. Pâna acum doi ani politica BNR-ului era sa tina dobânzile la lei sus si cursul stabil pentru a reduce inflatia si a proteja bancile, companiile si persoanele fizice de expunerea pe valuta.
Daca BNR vrea sa reduca aceasta expunere a României pe valuta ar trebui sa-si asume public tinerea dobânzilor la lei la acest nivel pentru a da posibilitatea celor care vor, atât persoane fizice cât si companii, sa-si refinanteze în lei creditele pe care le au în valuta sau când se duc la banca sa nu mai ceara credite în euro, ci în lei.
Pâna acum bancile erau pline de euro de la centru si astfel fortau vânzarea produselor de creditare în moneda europeana, care erau mai scumpe decât cele similare din afara. Având în vedere schimbarea dramatica de pe piata monetara interbancara cu dobânzi minime la lei, de 0,5-2%, si cu exces de lichiditate în lei care este „parcat“ zilnic la BNR din lipsa de alternative, bancherii trebuie sa iasa la vânzare cu creditele în lei si sa marketeze costul comparativ cu împrumuturile la euro. Daca la creditele ipotecare costul s-a egalizat, bancherii ar trebui sa mai taie din propriile marje ca sa apropie si costul creditelor de nevoi personale la lei de cel de la euro, sau costul finantarilor pentru capital de lucru care au la baza ROBOR-ul versus finantarile în euro.
Pentru ca au învatat în criza sa socoteasca fiecare leu sau euro, clientii nu vor reveni la ghiseele bancilor atâta timp cât bancherii nu vor egaliza toate costurile de împrumut în lei versus euro sau nu va fi o diferenta de plus/minus 1-2 puncte procentuale care sa reprezinte fluctuatia de curs. Poate ca si 2 puncte procentuale este mult.
Saptamâna trecuta vorbeam cu dealerul unei banci de talie mijlocie care este plina de lichiditate si se plângea: „Ma duc în fiecare zi la BNR cu 100 de milioane de lei“. Ca sa tii banii la BNR, în siguranta, primesti 0,75% pe an la lei. La dobânda asta, banca sigur pierde bani, întrucât ca sa atraga depozite de la populatie plateste 2%.
De ce nu dai bani la popor? „Pai nu vrea nimeni. Avem produse pentru popor, dar nici dracu’ nu le mai cere.“
În perioada de boom economic, când au dat de gustul creditarii, populatia si companiile plateau dobânzi duble sau triple atât la lei cât si la valuta fata de acum. Si era o cerere impresionanta, bancile dând credite pe banda rulanta. Acum, când costul finantarii este la minim istoric, bancherii se roaga de clienti sa le traga pragul, dar nimeni nu vrea credite. Din pacate, cei cinci ani de criza au ramas adânci în mintile si încrederea clientilor.
Oricum în ianuarie 2014 statistica economica va consemna scaderea istorica a dobânzilor la lei pe piata interbancara si egalizarea costului împrumutului ipotecar la lei cu cel de la euro. Repet, s-a deschis o fereastra de oportunitate extraordinara, dar care nu va tine decât 1-2 ani, pâna când dobânzile vor reîncepe sa creasca atât la lei, cât si la valuta. Daca nu se vor lua/da credite în lei acum, atunci când? Cristian Hostiuc, zf.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!