In ce conditii ai dreptul la asigurari sociale intr-o alta tara din Uniunea Europeana?
Primele trei luni de sedere într-o tara comunitara nu implica conditii deosebite. Însa o sedere prelungita presupune anumite conditii si formalitati, despre al caror regim juridic va spunem în cele ce urmeaza, inclusiv pe baza hotarârilor de interpretare date de Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE).
Cine are dreptul la libera circulatie?
Orice cetatean al UE are dreptul de a locui pe teritoriul unui alt stat membru al UE pentru o perioada de cel mult trei luni daca detine o carte de identitate sau un pasaport valabil, fara a trebui sa îndeplineasca alte formalitati sau conditii. Acest drept este prevazut prin Articolul 6 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora, publicata în Jurnalul Oficial seria L nr. 158 din 30.04.2004.
Dupa primele trei luni, cetatenii UE trebuie sa îndeplineasca anumite conditii, în functie de statutul pe care îl au în tara gazda, pentru a beneficia de dreptul de sedere.
Studentii si alte persoane inactive din punct de vedere economic, cum ar fi pensionarii, precum si familiile acestora, pot locui într-un alt stat membru mai mult de trei luni numai daca au asigurare de sanatate completa si resurse financiare suficiente pentru ei însisi si pentru membrii familiei lor, astfel încât sa nu devina o povara pentru sistemul de asistenta sociala al tarii gazda.
Persoanele în cautarea unui loc de munca au drept de sedere de cel mult sase luni, fara conditii, si, eventual, si mai mult daca demonstreaza ca au sanse reale de a-si gasi un loc de munca, potrivit articolului 7 si articolului 14 alineatul (4) litera (b) din directiva.
Dupa cinci ani, cetatenii UE si membrii familiilor lor obtin dreptul de sedere permanenta, drept prevazut de articolul 16 din directiva.
Cine are dreptul la prestatii de asistenta sociala?
Prestatiile de asistenta sociala se acorda, în general, de catre statele membre persoanelor care nu dispun de resurse suficiente pentru a-si satisface nevoile de baza.
Lucratorii mobili ai UE si membrii familiilor acestora au dreptul la aceleasi prestatii de asistenta sociala ca si resortisantii tarii gazda înca de la începutul sederii lor, potrivit dispozitiilor articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European si al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulatie a lucratorilor în cadrul Uniunii, publicat în Jurnalul Oficial seria L nr. 141 din 27.05.2011.
Si ceilalti cetateni ai UE care locuiesc în mod legal în alt stat membru al UE trebuie sa beneficieze de egalitate de tratament în raport cu resortisantii statului membru gazda (art. 24 din directiva), dar sunt prevazute masuri destinate sa protejeze statele membre gazda împotriva unor sarcini financiare excesive.
În primele trei luni de sedere, legislatia UE nu obliga statul membru gazda sa acorde asistenta sociala cetatenilor UE inactivi din punct de vedere economic si nici sa acorde asistenta sociala persoanelor aflate în cautarea unui prim loc de munca. Prestatiile de natura financiara care, indiferent de statutul pe care îl au în temeiul legislatiei nationale, sunt destinate sa faciliteze accesul la un loc de munca pe piata muncii din statul membru gazda nu pot fi considerate „prestatii de asistenta sociala” în sensul articolului 24 alineatul (2) din directiva. În acest sens s-a pronuntat si Curtea de Justitie a Uniunii europene în cauzele conexate C-22/08 si C-23/08, Vatsouras si Koupatantze, împotriva Arbeitsgemeinschaft Nürnberg 900 (Oficiul pentru Ocuparea Fortei de Munca al orasului Nürnberg 900 – ARGE), cereri având ca obiect pronuntarea unei hotarâri preliminare.
Citeste mai departe pe legestart.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!