Legea penala mai favorabila. Aplicarea globala sau pe institutii autonome
Am mai scris despre aplicarea legii penale mai favorabile, fara a ma pronunta în vreun fel, în favoarea aplicarii globale sau pe institutii autonome[1]. Singura cerinta care mi se parea esentiala la momentul respectiv era ca optiunea aleasa (global sau pe institutii autonome) sa se aplice unitar, fara discriminare (atât în cauzele în curs de judecata, cât si dupa judecarea definitiva a cauzei). As dori sa fac un nou apel la unitate, prin prisma deciziilor recente adoptate de Înalta Curte de Casatie si Justitie la 14 aprilie 2014, iar de Curtea Constitutionala la data de 6 mai 2014, fara a ma pronunta în favoarea sau defavoarea vreuneia dintre interpretari.
Din punctul meu de vedere, sunt doua aspecte de politica penala în favoarea carora am militat de foarte mult timp: interpretarea unitara si previzibila a dispozitiilor penale în practica judiciara, si interpretarea legii în spiritul acesteia, spre deosebire de interpretarea literala[2], fara a genera o interpretare contra legem[3].
Voi încerca sa transpun aceste doua principii de politica penala în cele ce urmeaza.
Recent, o solutie a Înaltei Curti de Casatie si Justitie a venit sa transeze o polemica aprinsa în doctrina si practica judiciara româneasca: aplicarea legii penale mai favorabile pe institutii autonome în cauzele nedefinitiv judecate, potrivit art. 5 C.pen.[4]. Desi întrebarea la care se raspunde se refera strict la institutia prescriptiei, în considerentele hotarârii Curtii se merge mai departe, aratându-se, de principiu, modul de aplicare al legii penale mai favorabile si chiar care ar fi institutiile autonome susceptibile de analiza în alegerea legii penale mai favorabile.
Surprinzator, la nici o saptamâna de la aparitiei deciziei Înaltei Curti, un comunicat al Curtii Constitutionale vine (aparent) sa rastoarne motivarea instantei supreme:
”în urma deliberarilor, cu unanimitate de voturi, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. 5 din Codul penal sunt constitutionale în masura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile”.
De ce spun aparent? Pentru ca, în asteptarea motivarii, aceasta decizie poate fi interpretata în doua moduri: fie ca nepermitând combinarea prevederilor din legi succesive în cadrul aceleiasi institutii autonome (validând în acest sens rationamentul Înaltei Curti de Casatie si Justitie), fie ca statuând constitutionalitatea aplicarii globale a legii penale mai favorabile, interpretare contrara celei a instantei supreme.
As dori sa arat în cele ce urmeaza de ce, în opinia mea, fara a ma declara partizanul uneia sau alteia din cele doua pozitii, cea de-a doua interpretare a deciziei Curtii Constitutionale (în sensul validarii aplicarii globale a legii penale mai favorabile) ar constitui o interpretare cel putin neinspirata, din perspectiva politicii penale si constitutionale.
1. Aspecte de politica penala
Din perspectiva politicii penale, ar fi doua aspecte de ridicat referitor la cea de-a doua interpretare a deciziei Curtii Constitutionale: intentia legiuitorului în adoptarea reformei penale (1.1.) si (in)utilitatea din perspectiva penala a deciziei Curtii Constitutionale (1.2.).
1.1. Intentia legiuitorului în adoptarea reformei penale
Nu este niciun secret faptul ca, atât codul penal, cât si legea de punere în aplicare a acestuia, au fost redactate cu intentia declarata a aplicarii legii penale mai favorabile pe institutii autonome. De altfel, au fost luari de cuvânt explicite în literatura de specialitate, la conferinte sau pe forumuri de specialitate în care autori ai codurilor sau legii de punere în aplicare au explicat discutiile avute la adoptarea acestora si principiile din spatele acestor discutii[5]. A interveni, la trei luni de la punerea în aplicare a noii legislatii penale si a stabili, la nivel de principiu, o situatie contrara celei în vederea careia a fost adoptata legislatia respectiva are certe consecinte în ceea ce priveste politica penala, cel putin din punctul de vedere al unitatii reglementarii si previzibilitatii dispozitiilor penale în timp. Suplimentar, faptul ca o decizie a Curtii Constitutionale vine sa contrazica o decizie a Înaltei Curti de Casatie si Justitie[6], nu face decât sa adauge la starea de incertitudine pe care noua legislatie penala îsi propunea sa o înlature prin politica penala promovata.
Citeste articolul integral pe juridice.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!