Diagnostic pentru mediere si tratament pe baza de nevoi
Acesta nu este un program electoral. Nici pentru mine și nici pentru altcineva. Este un material pe care l-am scris cu speranța că mă voi face util pentru cine va aprecia că îi este de folos în vreun fel. Dacă nu va fi cazul, nici o problemă, nu este prima dată când mi se întâmplă. Bine crescut fiind, voi proceda ca de obicei, îmi voi cere scuze și voi promite să mai fac.
Încep cu o perspectivă pozitivă, mediatoricească. După doisprezece ani de mediere observ că profesia de mediator este din ce în ce mai vie, fapt care mă bucură nespus. Sper să nu fie o situație de conjunctură electorală, pentru că, dacă ar fi așa, iar după alegeri ne-am întoarce la starea binecunoscută de letargie sistemică, am putea concluziona că mai avem mult până când vom începe să ne maturizăm ca profesie. Dar dacă după alegeri, indiferent de rezultatele lor, vom continua să observăm aceeași emulație, s-ar putea să ne îndreptăm într-o direcție bună.
Pe de altă parte, mi-ar plăcea ca profesia să fie pe cât de vie, pe atât de sănătoasă, deși am sentimentul că realitatea este alta. Cred că sănătatea profesiei de mediator are multe nevoi nesatisfăcute, iar profesia are cu atât mai multe. Nu spun că profesia de mediator este bolnavă, ci mă refer la ea ca la un organism asistat, pentru că este încă extrem de tânăr și dependent, ceea ce îl face să fie foarte vulnerabil. Cauzele pentru care profesia nu este încă atât de viguroasă pe cât ne-am dori noi sunt multe și din ce în ce mai cunosculte, ceea ce este un semn bun, de interes și transparență.
Medierea parcurge începând din anul 2014 o perioadă extrem de delicată, cu două decizii ale Curții Constituționale prin care au fost admise modificări ale legii speciale referitoare la mediere, dar și contestări ale modului în care au fost propuse respectivele modificări și completări ale legii speciale, atât pe fondul acestora, cât și formal, fără un proces riguros de consultare cu corpul profesional.
Contestările îi vizează și pe membrii Consiliului de mediere. Atitudinea mediatorilor față de membrii Consiliului de Mediere cuprinde tendințe de stigmatizare ale acestora pentru rațiuni care țin, printre altele, de eficiența gestionării resurselor financiare ale profesiei, eficiența organizării activității Consiliului, percepția unor conflicte de interese sau lipsă de transparență.
Profesia are nevoie la rândul ei de conturarea unei identități proprii, mediatorii se simt străini unii față de alții și la fel unele grupuri față de altele, iar viziunile diferitelor grupuri au părți comune și părți necomune. În plus, piața medierii este extrem de redusă, ceea ce face ca mediatorii să își închidă birourile, să se concentreze și pe alte activități aducătoare de venit și să regrete investițiile făcute pentru un crez frumos.
Citeste mai departe pe mediere.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!