Repoziționarea mediatorilor în piața conflictelor sau ce se mai întâmplă în mediere

 

„Nu ştiu alţi cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele…” -așa își începe Ion Creangă una dintre cele mai cunoscute povești ale copilăriei sale. Acest început îmi bântuie mintea de când mă gândesc să scriu acest articol.
Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la momentul în care am decis să devin mediator, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie.

Locuiam la Mediaș și a fost o decizie destul de dificilă să plec de acasă, la curs la București, mai ales că trebuia să fac aranjamente pentru cei trei copii ai mei astfel încât să nu le afectez programul de școală și viață. A fost pentru prima dată în viața mea când am stat despărțită de ei așa mult timp.
Habar nu aveam atunci că era doar primul pas și prima provocare a drumului meu într-o profesie liberală aflată si ea la început de drum. În acel curs am învățat multe despre conflicte și gestionarea lor, am întălnit oameni noi și, în special, am aflat multe lucruri noi despre mine. Am rezonat puternic cu partea de ascultare activă, empatie și comunicare non-violentă. Am descoperit în mine resurse pe care nu le cunoșteam și am simțit că am găsit profesia care mi se potrivește, adică aceea în care pot ajuta oamenii fiind eu însămi și folosind toată experiența mea personală și profesională de până atunci.

Cursul de formare ca mediator mi-a schimbat viața

Cursul de formare ca mediator mi-a schimbat viața. În primul rând viața personală. Fiind mamă singură, proaspăt divorțată pe atunci, comunicarea și relația mea cu copiii și cu tatăl lor era dificilă și mereu în schimbare. Aplicând ceea ce am învățat la curs am schimbat, în primul rând, modul în care eu relaționam și comunicam cu ei.

Am stabilit reguli, i-am ascultat și i-am înțeles, le-am oferit susținere și empatie. Am scăpat de frica adâncă pe care o aveam că nu aș fi destul de bună în ceea ce fac cu ei și pentru ei, și că s-ar putea supăra pe mine și vor alege să plece la tatăl lor.
Am spus si ce îmi place și ce am nevoie. Am avut curajul de a spune și ce nu îmi place și ce vreau să schimb. Mi-am recâștigat încrederea în mine. Asta nu înseamnă că îmi și plăcea situația în care eram. M-am liniștit doar când am înțeles că acceptarea situației nu înseamnă că eram de acord cu ea.
O altă provocare a fost aceea de a le explica copiilor mei că este în regulă ca eu și tatăl lor să avem păreri diferite și că asta nu înseamnă că una e bună și că alta e rea, ci doar că sunt diferite. În acest fel, am clădit o relație flexibilă și plină de încredere, în care fiecare își spune părerea și este ascultat.

M-am schimbat ca om, am devenit mai înțelegătoare cu mine și cu cei din jurul meu. Am învățat să mă iubesc pe mine așa cum sunt, am învățat să accept oamenii așa cum sunt, să nu îi judec și să nu pun etichete.

Oamenii au nevoie de mediatori

Cu aceste prime reușite am pornit în cariera mea de mediator. Îmi doream să ajut oamenii, să le ușurez situația care îi frământa, să le fiu alături atunci când își aleg soluția. Mi-am făcut ucenicia de mediator în cazuri de familie. Sunt cele mai grele medieri pentru că există sentimente și resentimente, furie, disperare, neîncredere, durere. Am înțeles cât de important este să îmi păstrez imparțialitatea tocmai pentru binele părților. De la fiecare parte pe care am avut-o în mediere am învățat ceva. Diversificarea activității a urmat firesc- vecinătăți, grănițuiri, comunitate, relații de muncă, imobiliare, neînțelegeri contractuale, creanțe, relații comerciale, dispute în cadrul firmei, etc.

Modificările legii medierii între mit și realitate

Sunt mediator de aproape 10 ani. M-a interesat si să am de lucru ca mediator și ce se intâmplă cu profesia aceasta. Am așteptat cu sufletul la gură modificarea legii din 2013. Am simțit dezamăgire când am aflat forma finală a acestora. M-am implicat în activitatea asociațiilor profesionale ale mediatorilor. Am dorit și am sperat că în timp medierea va fi mai cunoscută. Fiecare modificare a legii a mai luat ceva din drepturile celor care vin la mediere.
Momentul în care am acceptat că există o lege care îmi permite mie să imi desfășor activitatea mi-a permis să mă eliberez de așteptări și să ma concentrez pe ce pot face eu.
Astfel s-au nascut proiectele de promovare a medierii și a mediatorilor: Medierenet– revista online a mediatorilor din România și Gala Excelenței în Mediere– eveniment de promovare și recunoaștere a rezultatelor obținute în mediere.
Aceste proiecte mi-au permis să fiu la zi cu informații despre mediere, să mă întâlnesc și să discut cu colegii mediatori, să cunosc susținători ai medierii, să îmi folosesc resursele pentru a face cunoscută profesia în care cred: cea de mediator.

Cred cu putere că doar împreună putem face din mediere o activitate care să fie prezentă în viețile celor care au nevoie de ea.
Am convingerea că reușita noastră depinde doar de noi, că așteptarea ca altcineva să facă ceva pentru noi nu este realistă și că o repoziționare în piața conflictelor a mediatorilor este șansa noastră de a impulsiona medierea.

Proiectele menționate sunt deschise oricărui coleg mediator care își dorește să se implice și sunt la dispoziția tuturor colegilor mediatori care doresc să beneficieze de oportunitățile pe care acestea le oferă.

Cea mai importantă resursă- noi toți împreună

Și cu toate astea, cu durere în suflet, constat că suntem un corp profesional dezbinat, măcinat de nesiguranță,lipsit de motivație și fără un țel de atins.
În ultima perioada am trimis zeci de mii de emailuri către mediatori. Reacția de răspuns este atât de scăzută încât am ajuns să mă întreb dacă acesti colegi chiar există.

În ultimele două luni am vorbit cu mii de colegi mediatori la telefon. Ați sunat vreodata 10 colegi mediatori? Dar 20? Dar câteva sute? Este o experiență din care am învățat multe.

În primul rând, 80% din cei cu care am discutat la telefon sunt nevorbiți, adică nu îi bagă nimeni în seamă într-o formă de organizare profesională. Nu au un cadru în care să vorbească despre provocările lor, despre reușite sau nemulțumiri, nu se simt susținuți. Regretă perioada în care asociațiile profesionale ale mediatorilor indeplineau aceste nevoi și organizau întălniri cu membri și chiar evenimente. Acum se simt singuri și izolați. Mulți dintre ei sunt dezamăgiți de atâta așteptare care nu le-a adus mai nimic din ceea ce sperau. Au devenit sceptici și blazați, reticenți la propunerea în a ieși din nemișcare.

Motivele intrării în profesie sunt diferite, dar dezamăgirile pe care le exprimă sunt comune

Și totuși, nu pot să nu mă întreb, cum se poate ca într-o profesie în care focusul este pe soluții să găsim probleme la orice propunere de soluție?
Încurajăm părțile care vin în mediere să scoată tot ce poate fi mai bun din situația în care sunt. Oare noi facem asta?
Avem o lege în baza căreia putem profesa. Asta nu s-a schimbat.
Oare ne-am pierdut încrederea în noi ca oameni care îi pot ajuta pe cei care au conflicte?
Oare nu suntem dispuși să ne ajutăm singuri? Poate face altcineva pentru noi ceea ce noi nu suntem dispuși să facem?

Am ales o profesie liberală tocmai pentru libertatea pe care ne-o oferă și acum așteptăm ca alții să facă ceva pentru noi? Oare nu este o așteptare ruptă de realitate?

Repozitionarea în piață a mediatorilor

Consider că este imperios necesar să ne schimbăm percepția despre aceasată profesie și să ne repoziționam. Prezentarea profesiei ca o alternitivă a instanței și uitatul în curtea acestora ne-au limitat foarte mult activitatea. Dacă am privi cu spatele către înstanțe și cu fața către toată societatea românească am vedea cât de mult se lărgește gama de conflicte care pot fi mediate.

În dinamica activității firmelor oare căte conflicte sunt? Câți oameni sunt angajați? Cât de mare și diversificată este plaja de conflicte în acest domeniu?
Răspunsul îl putem afla doar atunci când ne vom îndrepta atenția în această direcție.

Un pas în această direcție îl reprezintă tema Galei din acest an Medierea- timpul soluțiilor pentru business, care ne oferă oportunitatea de a interacționa cu mediul de afaceri și de a afla direct care sunt problemele cu care se confruntă.
Dacă crezi în tine ca mediator și îti dorești să lucrezi într-un mediu în care negocierea și rezolvarea problemelor este o activitate obișnuită, prezența ta la Gala Excelenței in Mediere poate fi startul către cariera pe care o vrei ca mediator.

Anca Stancu, mediator

 

Cuvinte cheie: , , , ,

 

Niciun comentariu

Adaugă părerea ta!

Adaugă părerea ta


 

Distribuie