Elena Badea, membru in Consiliul Director al Colegiului Mediatorilor despre practica medierii
”Mediator full time” este o sintagma rar folosita, daca ne referim la România. În mai putin de doi ani, Elena Badea a reusit sa faca din aceasta sintagma un mod de viata. Nu s-a aventurat pur si simplu, ci a avansat pas cu pas, pe un drum propriu si cu abilitati dobândite în multi ani petrecuti în mediul corporatist.
Practica i-a fost cel mai bun profesor în mediere, iar ambitia cel mai bun coleg. Angrenata ”full time” în mediere, Elena Badea trece la un alt nivel si în Colegiul Mediatorilor, unde proiectele sale au sanse sa prinda viata.
Cum ati devenit mediator?
Pâna în septembrie 2012 nu stiam nimic despre mediere. Evident, cunosteam etimologia cuvântului, dar nu aveam niciun fel de idee despre faptul ca în România exista o lege a medierii, despre faptul ca ea functioneaza sau ca exista oameni care se numesc mediatori. Era o perioada în care îmi pregateam plecarea din mediul corporatist si, cu total întâmplator, am avut o discutie cu o buna prietena, care m-a întrebat de ce nu trec la statutul de liber profesionist, asa cum fac multi dintre cei care petrec zeci de ani în corporatii. Într-o oarecare masura, ideea de liber profesionist este înspaimântatoare pentru cineva care vine dintr-un mediu în care a activat atâtia ani. Prietena mea mi-a spus ca un amic comun de-al nostru a devenit mediator. Mi-a spus apoi mai multe despre mediere, nu stia nici ea prea multe amanunte, dar stia ca trebuie sa faci niste cursuri si apoi sa te autorizezi. A fost suficient pentru mine.
Am ajuns acasa, mi-am terminat treburile si m-am asezat apoi în fata calculatorului si am început sa caut. A fost, oarecum, punctul de decizie. Am citit multe despre mediere, am vazut ce beneficii poate sa aduca medierea pentru oameni si asta, cu siguranta, mi-a marcat decizia ulterioara. Prietena mea îmi mai spusese ca stie un mediator, care poate sa-mi dea mai multe detalii despre aceasta profesie. Am sunat, stiu si acum ca era o zi de joi, si aceasta persoana mi-a spus ca, daca sunt interesata, luni, la ora 9, începe un curs de formare în mediere. Decizia mea era deja luata si mi-a fost usor sa ma hotarasc pe loc. Luni, la ora 9, eram la curs. Era organizat de Almaro Training. Am fost un cursant extraordinar de incomod, iar asta poate sa o confirme si domnul Adrian Badila, care mi-a fost trainer.
Puneam sute de întrebari. Era un domeniu total nou pentru mine si eram avida de informatii. Pe masura ce trecea timpul, eram din ce în ce mai convinsa ca o sa-mi placa.
Eram nerabdatoare sa încep sa profesez si am fost putin suparata ca, dupa ce mi-am luat examenele cu succes, nu m-am putut autoriza imediat, întrucât urmau sarbatorile de iarna si Consiliul de mediere nu a reusit sa autorizeze pe toata lumea. În ianuarie 2013 mi-am luat autorizatia si am pornit la drum. Perioada septembrie 2012–ianuarie 2013 a însemnat, de fapt, luni întregi de studiu foarte intens.
Citeam tot ce gaseam despre mediere. Mi-am cumparat foarte multe carti de specialitate si ma interesa mai ales cum se desfasoara medierea în America. A mai urmat o perioada, din ianuarie pâna în luna mai, în care am început sa înteleg cum trebuie sa functioneze lucrurile în aceasta profesie. În iulie 2013 am luat o decizie foarte importanta pentru mine si anume ca ar trebui sa nu mai tin cont de nicio parere venita de la unul sau de la altul. Fiind o profesie liberala, fiecare are un stil propriu de a practica medierea. Asa ca am decis sa îmi creez si eu un stil propriu de lucru. Am decis sa-mi deschid propriul birou de mediator, în care sa activez singura. Acum am un birou situat într-o zona centrala, unde clientii mei au unde sa parcheze (zâmbeste), lucrul de care m-am izbit în spatiile anterioare. Începând cu acest moment, pot spune ca am marcat adevaratul debut al meu în mediere. Pâna atunci fusese doar o verificare a capacitatii mele de a ma descurca în aceasta profesie. A fost important sa îmi identific abilitatile de a fi impartiala. Nu stiam sa fac acest lucru, în trecut, având mereu în spate o corporatie, pentru care luptam pâna în pânzele albe. La început mi-a fost teama si nu m-am aventurat imediat sa intru în mediere, desi clientii au venit destul de repede. Nici nu ma autorizasem, dar prietenii mei, care au aflat cu ce ma ocup, mi-au adus clienti. A fost nevoie sa apelez la alti colegi mediatori, ca sa nu ratez cazurile. Inaugurarea noului birou a însemnat începutul unei activitati pe care trebuie sa o desfasoare orice mediator. M-am promovat ca mediator în mediile în care am lucrat, prin marketing ”din gura în gura”, care, în opinia mea, este cel mai eficient.
Citeste interviul integral aici
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!