Alegerea de a fi mediatori- experienta deschizatorilor de drumuri
In cei aproape 12 ani de activitate ca mediator am trecut si eu, ca toti colegii mei mediatori de altfel, prin tot felul de situatii.Unele m-au bucurat, altele m-au intristat sau mi-au lasat un gust amar.
Bucuria a venit, firesc, din practica acestei profesii liberale: din interactiunea cu partile, din solutiile gasite si agreate, din colaborarea cu avocatii, din acordurile de mediere incuviintate de instanta.
Ce m-a intristat mereu a fost tensiunea, care a crescut in intensitate de-a lungul timpului, in relatiile dintre CdM si mediatori. Nu am inteles pentru ce, intr-o profesie in care comunicarea este de baza, cei care (s-)au ales sa conduca medierea au incetat sa mai comunice cu mediatorii, sa ii consulte in aspecte practice importante legate de profesia lor, sa se foloseasca doar de numarul lor dar nu si de competentele acestora, sa ia decizii pentru binele medierii uitand de binele mediatorilor si a partilor interesate de mediere. Parca am fi doua tabere care se lupta una cu alta si nicidecum pentru un tel comun.
Gustul amar mi-a fost dat de lipsa de unitate in cadrul coprului profesional al mediatorilor. Inca am in minte conferintele organizate pentru promovarea medierii in care mereu se gasea cate un coleg mediator care sa nu fie de acord cu cele prezentate de un alt coleg( in majoritatea cazurilor pe proceduri) si sa spuna asta in fata oamenilor prezenti in loc sa discute in privat cu acel coleg care avea o alta viziune decat a lui. Adica nu ne-am sustinut unii pe alti si nu am facut front comun pentru interesele noastre. Ne-am lasat condusi de ego,exact ce le spunem partilor sa nu faca in mediere, in loc sa ne vedem interesele.
Rezultatul acestor actiuni este situatia in care ne gasim azi.
Alegere sau naivitate?
Este dureros pentru mine sa constat ca medierea si-a pierdut consistenta de-a lungul timpului si ca acum este privita cu neincredere si lipsa de condescendenta, mai mult decat la inceputurile ei. Este dureros sa vad ca au renuntat la aceasta profesie oameni cu experienta, entuziasti, muncitori, de o inalta calitate morala care au crezut in mediere si care au facut eforturi sa o practice si sa o promoveze. Recunosc ca le admir pragmatismul.
Dar mai dureros decat toate acestea sunt afirmatiile unor colegi care se considera victime ale propagandei scolilor de formare de mediatori si care spun in gura mare ca au fost prostiti, ca au cheltuit bani si ca rezultatele obtinute nu sunt pe masura asteptarilor lor sau a promisiunilor facute de formatorii acelor scoli.
Inteleg ca fiecare dintre noi a avut propriile motive pentru a accede in aceasta profesie. Inteleg ca provenim din profesii de baza diferite, ca avem experiente si educatii diferite, dar pentru a deveni mediator pe langa conditiile care trebuia sa le indeplinim a fost nevoie sa facem cursul de formare initiala si aici deja intervine alegerea facuta de fiecare dintre noi.
A fost alegerea mea sa particip la cursul de formare initiala ca mediator. A fost alegerea mea sa platesc cursul. A fost alegerea mea sa dau examenul, sa platesc taxa de autorizare si sa imi infiintez biroul de mediator. A fost si este o alegere asumata.
Refuz sa ma consider o victima pentru ca am facut toate astea pentru simplul motiv ca nu m-a obligat nimeni.
Refuz sa consider ca am cheltuit/pierdut banii pe care i-am platit pe cursuri, taxe, conferinte, etc.
Pentru ca acei bani i-am investit in mine. Sunt o alta persoana decat eram inainte sa devin mediator.
Participarea la cursuri, conferinte, evenimente ale medierii mi-au oferit posibilitatea sa va cunosc personal pe voi, colegii mei mediatori, sa legam prietenii, sa impartasim experiente profesionale si personale, sa colaboram si sa ne ajutam unii pe altii. Si acestea sunt aspecte importante pentru mine , ca om, pe care nu le pot cumpara cu toti banii din lume.
Cu siguranta a existat o doza de naivitate si nebunie in fiecare dintre noi cand am ales o profesie liberala noua pe piata muncii din Romania. Dar pe de alta parte ne-am bucurat de experienta deschizatorilor de drumuri. Am fost norocosi sa avem aceasta sansa si increzatori in fortele noastre ca sa o alegem. Sa intram pe un teritoriu neexplorat al conflictelor si sa avem libertatea de ne face propriile reguli in birourile noastre. Libertatea de a fi creativi, de a pune partile pe prim plan, de a fi acolo pentru ei intr-o pozitie de neutralitate, de a vedea lucrurile din afara ca sa le putem fi de ajutor. Si sa reusim impreuna cu ei. Cine a trait aceasta experienta stie despre ce vorbesc.
In biroul mediatorului oamenii simt ca sunt importanti, valorosi, respectati
Faptul ca am ales sa devin mediator mi-a schimbat complet viata in bine. Am invatat si invat mereu din interactiunea cu partile din mediere. Am invatat sa accept ca solutiile partilor sunt creative si ca tin mai degraba cont de nevoile. Am vazut ca oamenii sunt fericiti si multumiti atunci cand muncesc pentru solutie si sunt implicati in tot procesul necesar pentru a ajunge acolo. Se simt importanti, valorosi, respectati. Si asa si sunt in mediere.
In momentul in care intru intr-o mediere uit de toata „bucataria interna” a profesiei noastre. Stiu ca exista o lege in baza careia imi pot exercita profesia si sunt prezenta 100% pentru parti.
Privesc in urma si stiu exact cum eram inainte de a parcurge cursul de formare initiala ca mediator: speriata si nesigura(dupa o experienta traumatizanta), confuza si fara curajul de a tine cont de mine.
Momentul in care am ales sa devin mediator a fost unul de cotitura in viata mea. Alegerea a avut efecte pozitive atat in viata mea personala cat si profesionala.
Am ales sa devin mediator pentru ca imi doresc sa fac pentru oameni ceea ce nu a facut nimeni pentru mine cand aveam nevoie. Aleg sa fiu mediator deoarece iubesc ceea ce fac si am realizat ca o fac si pentru binele copiilor mei, cei care vor veni dupa mine.
Anca Stancu- mediator
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!