Gheorghe Piperea despre nominalismul monetar
A se vedea si dezbaterea Clauzele abuzive, un teren pe care consumatorii castiga (inca prea putin?) teren [DEZBATERI JURIDICE].
Descoperirea momentului in sistemul nostru judiciar este nominalismul monetar din vechiul Cod civil. In absolut toate apararile bancilor pirite din dosarele privind conversia in lei a creditelor in franci elvetieni si inghetarea cursului de schimb leu/franc la nivelul celui din data acordarii creditului, nominalismul monetar este indicat drept principiu si traditie care interzic conversia in lei si inghetarea cursului. Intrucit, cu o regretabila superficialitate, o instanta din Ialomita si un complet de la Curtea de Apel Bucuresti au decis sa respinga definitiv o astfel de actiune, cei care au facut aceste aparari au transformat nominalismul monetar intr-un adevarat Sfint Graal al bancilor iresponsabile si recalcitrante care au comercializat credite in franci elvetieni, produse financiare care au fost catalogate drept toxice in mai toate tarile europene (Franta si Austria fiind doar doua dintre tarile unde astfel de credite au fost interzise de iure sau de facto).
In realitate, nominalismul monetar, astfel cum a fost el reglementat in Codul civil din 1864, este exact opusul acestei „solutii” idilice favorabile bancilor iresponsabile si recalcitrante care sunt pirite in acest gen de litigii.
Nominalismul monetar este, de fapt, exact regula care permite conversia in lei a creditelor in alta moneda si inghetarea cursului la nivelul celui din data acordarii creditului.
Inainte de a vedea de ce, sa revedem impreuna ce ne spunea, in aceasta privinta, venerabilul Cod civil de la 1864.
Art. 1578 ”(1) Obligatia ce rezulta dintr-un imprumut in bani este totdeauna pentru aceeasi suma numerica aratata in contract.
(2) Intamplandu-se o sporire sau o scadere a pretului monedelor, inainte de a sosi epoca platii, debitorul trebuie sa restituie suma numerica imprumutata si nu este obligat a restitui aceasta suma decat in speciile[1] aflatoare in curs in momentul platii.”
Art. 1579 ”(1) Regula cuprinsa in articolul precedent nu se va aplica la imprumuturi de vergi metalice sau producte.
(2) In acest caz, debitorul nu trebuie sa restituie decat aceeasi calitate si cantitate, oricare ar fi suirea sau scaderea pretului lor.
(3) Asemenea cand s-a facut imprumutul in monede de aur ori argint si s-a stipulat o restitutiune in aceeasi specie si calitate, sau se va altera valoarea intrinseca a monedelor, sau nu se vor putea gasi, sau vor fi scoase din curs, se va restitui echivalentul pretului intrinsec ce acele monede avusesera in timpul in care au fost imprumutate.”
1. Principiul nominalismului monetar nu interzice conversia in lei a creditelor in valuta, ci este chiar regula originara care o impune in caz de fluctuatie a cursului.
Citeste mai departe pe juridice.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!