Medierea intrerupe executarea silita. Exemple din practica de mediator
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator: “…… partile, persoanele fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere in mod voluntar, inclusiv dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, convenind sa solutioneze pe aceasta cale orice conflicte in materie civila, comerciala, de familie, in materie penala, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de prezenta lege”.
Executarea silita asupra bunurilor mobile prin poprire, caci despre aceasta procedura voi face vorbire in cele ce urmeaza, este a doua etapa a unui proces judiciar, fie de natura civila, comerciala, etc. Scopul acestei proceduri este acela de recunoastere a unor drepturi stabilite de catre instanta judecatoreasca si nu numai si poate fi solutionata de catre executorul judecatoresc investit cu o cerere de catre partea interesata. Chiar daca s-a declansat procedura de executare silita a bunurilor mobile ale debitorului, partile pot apela pentru solutionare la procedura medierii.
In calitate de mediator, am efectuat de curand o mediere, in materie comerciala, intre creditoarea AB si debitoarea CD, ambele cu sediul social in Bucuresti, creditoarea AB fiind in posesia unor bilete la ordin emise de catre debitoarea CD, investite cu formula executorie, debitoarea neavand disponibil banesc in conturile cunoscute de catre creditoare. Astfel, creditoarea a apelat la procedura medierii, in faza executarii silite si nu dupa inchiderea dosarului de executare. Debitoarea datora suma de bani inscrisa pe biletele la ordin, cat si o alta suma de bani reprezentand contravaloarea unor facturi fiscale, scadente si neachitate la termenul convenit de catre parti, care nu fac obiectul dosarului de executare.
Creditoarea a fost cea care a solicitat serviciul de mediere, ca urmare a faptului ca a considerat ca prin mediere are posibilitatea de a ajunge la o intelegere cu debitoarea. Spre surprinderea mea, dupa multe incercari de a aborda debitoarea sa accepte invitatia la mediere, la masa tratativelor constat ca, debitoarea se informase si din alte surse despre aceasta metoda alternativa de solutionare a disputei, fapt pentru care a dat curs invitatiei.
Toate bune, partile s-au prezentat la data stabilita pentru inceperea procesului de mediere, avand asupra lor documente contabile si alte inscrisuri necesare pentru solutionarea conflictului. Creditoarea a solicitat debitoarei sa efectueze plata sumei inscrisa pe biletele la ordin si valoarea totala a facturilor fiscale, emise in derularea raporturilor comerciale. Debitoarea a recunoscut ca datoreaza sumele de bani pretinse de catre creditoare, explicandu-i totodata ca, situatia financiara a societatii este dificila, ca intampina greutati la randul ei pentru incasarea de la terti a debitelor pe care le are inregistrate in evidentele contabile. Cu toate acestea, creditoarea ii propune debitoarei o esalonare a datoriilor pe o perioada de 3 luni de zile, insa aceasta nu a acceptat un graphic de plati, dat fiind motivele invocate mai sus. Asa cum dupa ploaie mai rasare soarele, iata ca debitoarea vine cu propunerea catre creditoare, in sensul ca se ofera sa restituie marfa achizitionata de la creditoare, urmand ca diferenta ce ramane de achitat sa o stabileasca, de comun acord, dupa efectuarea unui punctaj contabil.
Asistand partile la aceste negocieri, am observat ca, partile au vointa si comunica, ceea ce constituie un aspect foarte important in procedura medierii, ivindu-se oportunitatea pentru creditoare de a recupera marfa livrata, de unde vor decurge negocieri privind modalitatea de a se realiza restituirea marfii.
Creditoarea accepta propunerea debitoarei privind valorificarea marfii pentru acoperirea partiala a debitului, sens in care aceasta solicita debitoarei stabilirea unei intalniri la locul de depozitare pentru identificarea si ridicarea marfii ce face obiectul pretentiilor creditoarei. Partile de comun acord, convin locul si data la care va avea loc intalnirea, cu precizarea ca, in urma identificarii marfii, creditoarea sa aiba posibilitatea sa calculeze valoarea marfii recuperate si sa o transmita debitoarei pentru ca aceasta sa se pronunte cu privire la acceptul sau. Totodata, in situatia in care nu vor ajunge la o negociere, debitoarea propune sa valorifice stocul de marfa existent si sa efectueze catre creditoare contravaloarea marfurilor astfel valorificate.
La data si locul stabilit, reprezentantii partilor au identificat marfa, iar la cateva zile de la data acestei intalniri, creditoarea comunica debitoarei valoarea calculata a marfii. In aceste conditii, tinand seama de posibilitatea debitoarei de a-si exprima acceptul, creditoarea fiind de buna credinta, a considerat ca se impune acordarea unui alt termen pentru ca debitoarea sa aiba posibilitatea de a analiza oferta creditoarei si pentru a-si exprima punctul de vedere.
Toate interventiile pentru a incerca solutionarea amiabila, prin mediere, a acestei dispute, s-au finalizat in sensul ca, partile au ajuns la incheierea unu acord de mediere prin care au convenit valorificarea marfii si reesalonarea datoriilor, fapt ce a intrerupt executarea silita initiata de catre creditoare.
Ca o concluzie, sintetizand atitudinea partilor in acest proces de mediere, pot spune ca, partile au ajuns la o solutie reciproc avantajoasa, eficienta si durabila, medierea le-a oferit partilor posibilitatea sa decida singure, cum sa transforme o situatie nefavorabila intr-o oportunitate, au beneficiat de confidentialitatea informatiilor – raportul contractual, situatii financiare, obiectul disputei, dar un aspect pe care il consider de esenta procesului de mediere si anume acela ca, partile au generat singure solutii, pe cand in situatia existentei unui proces judiciar, partile nu aveau aceasta posibilitate, instanta de judecata analizand situatia in functie de inscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Desi legea nu prevede in mod expres incheierea unui acord de mediere in faza executarii silite, este indubitabil ca nimic nu impiedica partile sa incheie un acord de mediere si ulterior unei proceduri judiciare, respectiv in faza de executare silita a unei hotarari judecatoresti sau a oricarui act caruia legea ii recunoaste caracterul de titlu executoriu.
Isabella NICA
consilier juridic, mediator autorizat
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!