Medierea litigiilor de munca
Odata cu intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedura Civila, un element care s-a evidentiat ca fiind de noutate consta în introducerea obligativitatii procedurii prealabile a informarii cu privire la avantajele medierii. Desi consacrata legislativ înca din anul 2006, prin Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator („Legea Medierii”), medierea constituie înca o necunoscuta atât pentru justitiabili, cât ti pentru practicienii în drept, iar ca orice necunoscuta în acest domeniu, creeaza impresia de inutilitate, de îngreunare a actului de justitie.
Cu scopul degrevarii activitatii instantelor de judecata si a eficientizarii la maxim a actului de justitie, Legea Medierii a fost modificata prin Legea nr. 115/2012 în sensul introducerii obligativitatii procedurii prealabile a informarii cu privire la avantajele medierii la o serie de litigii care au fost considerate nu de o importanta mai mica fata de alte potentiale litigii, ci pentru care s-a considerat a fi mai oportuna solutionarea conflictului prin buna întelegere a partilor decât prin deducerea acestuia instantelor de judecata spre solutionare.
Printre litigiile pentru care s-a instituit obligativitatea îndeplinirii unei astfel de proceduri prealabile se regasesc litigiile de munca. Astfel, conform art. 60 ind. 1 alin. 1 lit. e din Legea Medierii modificata, în litigiile ce pot face obiect al medierii, partile si/sau partea interesata, dupa caz, sunt tinute sa faca dovada instantei de judecata ca au participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, în urmatoarele materii: în litigiile de munca izvorâte din încheierea, executarea si încetarea contractelor individuale de munca.
Asadar, odata cu intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedura Civila, în litigiile individuale de munca privind încheierea, executarea si încetarea contractelor individuale de munca nascute între salariati si angajatori, va fi obligatorie parcurgerea unei etape prealabile introducerii cererii de chemare în judecata, anume informarea cu privire la avantajele medierii.
Înainte de a analiza în ce consta în concret aceasta sedinta de informare si ce presupune ea, este necesar sa stabilim care este definitia medierii si care sunt diferentele între procedura medierii în sine si procedura prealabila a informarii cu privire la avantajele medierii.
Astfel, medierea reprezinta o modalitate alternativa de rezolvare a conflictelor, o procedura voluntara si confidentiala, prin care o terta persoana neutra, impartiala si fara putere de decizie – mediatorul – ajuta partile sa ajunga împreuna la o întelegere mutual acceptata în vederea stingerii conflictului mediat.
Medierea per se difera esentialmente de procedura prealabila instituita prin Noul cod de procedura civila în cazul litigiilor de munca, sub aspectul scopului, al costurilor procedurii, precum si al procedurii în sine.
În primul rând, în cazul litigiilor de munca, prin mediere se încearca solutionarea conflictului dintre angajator si salariat (respectiv vice versa) pe cale amiabila, pe când prin intermediul sedintei de informare prealabila se urmareste constientizarea de catre viitoarele parti ale procedurii contencioase de existenta unei alternative potential mai putin costisitoare si mai de scurta durata decât deducerea conflictului spre solutionare instantelor de judecata.
În al doilea rând, spre deosebire de procedura de mediere în sine, sedinta de informare prealabila se întreprinde de catre mediator, fara a putea fi perceput niciun fel de onorariu, acest aspect fiind interzis expres de lege.
În al treilea rând, mentionez ca medierea, ca modalitate alternativa de solutionare a conflictelor, se diferentiaza de procedura prealabila de informare privind avantajele medierii prin însasi procedura în sine. Astfel, procedura de mediere reprezinta o procedura complexa care începe odata cu semnarea contractului de mediere si care implica participarea obligatorie a tuturor partilor aflate în conflict, având drept scop final ca partile sa ajunga la o întelegere cu privire la conflictul existent între ele, întelegere materializata prin acordul de mediere.
În ceea ce priveste procedura prealabila referitoare la informarea privind avantajele medierii, obligatorie în cazul litigiilor de munca izvorâte din încheierea, executarea, respectiv încetarea contractului individual de munca, aceasta se desfasoara dupa cum urmeaza:
În cazul în care între angajator si salariatul sau s-a nascut un conflict legat de încheierea, executarea sau încetarea contractului individual de munca, partea care doreste sa deduca acest conflict instantei de judecata, are obligatia ca anterior introducerii cererii de chemare în judecata, sa se adreseze unui mediator autorizat conform Legii Medierii în vederea informarii prealabile cu privire la avantajele medierii.
Partea interesata are în acest caz doua optiuni. Prima ar fi ca aceasta sa întreprinda demersurile necesare în vederea participarii împreuna cu partea adversa la sedinta de informare obligatorie, pentru ca mediatorul sa realizeze informarea cu ambele parti prezente. A doua optiune consta în încheierea unui contract de premediere între partea interesata si mediator. În baza acestui contract si a unei cereri scrise din partea solicitantului mediatorul va adresa celeilalte parti o invitatie cu confirmare de primire în vederea participarii la sedinta de informare obligatorie si gratuita (Ghidul pentru organizarea sedintei de informare privind medierea elaborat de consiliul de mediere).
În cazul imposibilitatii de prezentare a vreuneia dintre partile convocate la sedinta de informare prealabila, mediatorul va stabili cu acordul tuturor partilor implicate o noua data si ora pentru a se realiza informarea.
Totodata, în situatia în care una dintre parti refuza în scris participarea la sedinta de informare, nu raspunde invitatiei ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, se întocmette un proces-verbal, care se depune la dosarul instantei.
Daca toate partile implicate în conflict se prezinta în fata mediatorului în vederea participarii la procedura prealabila obligatorie, acesta din urma va efectua informarea lor (individual sau concomitent) cu privire la mediere. Sedinta de informare prealabila consta în prezentarea pe scurt de catre mediator a definitiei si scopului medierii, rolul mediatorului, principiile si procedura în mediere, precum si avantajele acestei proceduri.
În cazul concret al litigiilor individuale de munca, avantajele alegerii medierii ca modalitate de solutionare a conflictului constau, printre altele, în: (a) durata mult mai scurta a procedurii medierii, fata de durata unei actiuni în instanta, (b) costurile implicate de sedinta/sedintele de mediere sunt potential mai reduse decât cele pe care le implica o actiune în justitie, (c) controlul asupra rezultatului final apartine în totalitate partilor etc.. De asemenea, un aspect deloc neglijabil al procedurii medierii este bineînteles confidentialitate.
Ulterior participarii la sedinta de informare prealabila partile au urmatoarele optiuni: (a) sa accepte medierea ca pe o modalitate alternativa de solutionare a conflictului sau (b) sa refuze participarea la procedura de mediere.
În situatia în care partile, de comun acord, hotarasc sa se adreseze mediatorului în vederea solutionarii conflictului dintre ele, ulterior semnarii unui contract, se declanseaza procedura de mediere în sine. Procedura de medierea ia sfârsit prin una din urmatoarele modalitati: (a) prin încheierea unei întelegeri între parti în urma solutionarii conflictului; (b) prin constatarea de catre mediator a esuarii medierii; (c) prin depunerea contractului de mediere de catre una dintre parti.
Întelegerea partilor prin care acestea sting conflictul existent între ele se materializeaza într-un acord de mediere, care are valoarea unui înscris sub semnatura privata. În acest caz partile au posibilitatea, în conformitate cu dispozitiile art. 59 alin. 2 din Legea Medierii, astfel cum a fost modificat de OUG 90/2012, de a se înfatisa în fata instantei competente, pentru ca aceasta, în camera de consiliu, sa pronunte o hotarâre prin care sa ia act de întelegerea lor, o hotarâre de expedient.
Competenta de a pronunta o hotarâre care sa consfinteasca întelegerea partilor materializata prin acordul de mediere, apartine fie judecatoriei în a carei circumscriptie îsi are domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, sediul oricare dintre parti, fie judecatoriei în a carei circumscriptie se afla locul unde a fost încheiat acordul de mediere, spre deosebire de situatia în care litigiul de munca ar fi fost dedus instantei de judecata, unde competenta de solutionare apartine întotdeauna tribunalului.
Daca dimpotriva, participarea la procedura de informare prealabila privind avantajele medierii nu îsi produce efectele scontate, iar partile refuza solutionarea conflictului prin mediere, mediatorul va elibera acestora un certificat de participare, care va face dovada în fata instantei de judecata privind îndeplinirea procedurii prealabile obligatorii.
Un alt element de noutate adus de OUG 90/2012 consta în aceea ca a fost introdus art. 2 alin. 1 ind. 2 care stabileste ca în caz de neîndeplinire de catre reclamant a obligatiei de participare la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, instanta va respinge cererea ca inadmisibila. Asadar, nu numai ca în cazul litigiilor de munca a fost introdusa obligativitatea pentru reclamant (angajat sau angajator) de a parcurge o procedura prealabila, ba mai mult decât atât, sanctiunea neîndeplinirii unei asemenea proceduri prealabile consta în inadmisibilitatea cererii de chemare în judecata.
Cu privire la utilitatea unei astfel de proceduri prealabile care odata cu intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedura Civila va deveni obligatorie în raport de litigiile de munca izvorâte din încheierea, executarea si respectiv încetarea contractului individual de munca la acest moment ar fi prematur sa ne pronuntam.
La nivel teoretic balanta înclina în favoarea unei astfel de proceduri, care ar conduce la constientizarea de catre justitiabili a unei modalitati alternative de solutionare a conflictelor, cu impact direct asupra degrevarii activitatii instantelor de judecata si implicit asupra calitatii actului de justitie.
Pe de alta parte, practica ar putea dovedi exact contrariul, anume ca procedura de informare prealabila cu privire la avantajele medierii nu ar reprezenta decât un obstacol în plus de depasit în vederea obtinerii accesului la justitie. juridice.ro
Andreea Miclaus,avocat colaborator, Schonherr si Asociatii
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!