Introducerea prezumtiei de custodie comuna reduce cauzele in instanta

 

Introducerea custodiei fizice comune (care implică locuinţa alternantă) s-a corelat pozitiv cu reducerea proceselor soluţionate în contradictoriu în faţa instanţei datorită descurajării sistematice de către puterea judecătorească a conflictelor dintre părinţi.

ARPCCŞi în Australia ca şi în România, legea obligă pe părinţi să încerce medierea. Spre deosebire de România însă, în cazul în care medierea nu e posibilă, prezumţia instantei este că se acordă o sentinţă de tip custodie comună fizică (domiciliu alternant). Statistica este edificatoare în acest sens. În vreme ce conflictele generale soluţionate de instanţe au rămas relativ constante ca număr între anii 2003-2009, numărul dosarelor soluţionate în instanţă (nu prin mediere) a scăzut constant, an de an.

“Etapa obligatorie a informării prealabile privitoare la mediere” nu reduce în sine numărul de conflicte soluţionate pe cale judiciară. Reducerea acestor conflicte se poate face însă printr-o combinaţie de factori, care implică, pe lângă etapa „obligatorie a informării prealabile privitoare la mediere” şi implementarea „prezumţiei de locuinţă alternantă a copilului după divorţ”  în familiile în care părinţii locuiesc în aceiaşi arie geografică şi nu se înţeleg la un alt tip de aranjament. O astfel de prezumţie operează de altfel cu succes şi în alte ţări/teritorii, de pildă Suedia sau Quebec fiind recunoscută ca având acelaşi efect de reducere a numărului de cauze soluţionate în contradictoriu.

O astfel de prezumţie considerată prea îndrăzneaţă de autorii noului cod civil al României, ar putea fi totuşi o soluţie util de implementat în orice ”upgradare” viitoare a acestui cod, sau, de ce nu, chiar şi în modificarea legii 272/2004. Considerăm că introducerea acestei prezumții  ar avea efecte extrem de pozitive la nivel social prin:

  •     Descurajarea acţiunilor în instanţă
  •     Stimularea reală a părinţilor să apeleze la mediere
  •     Reducerea semnificativă a încărcării cu dosare a instanţelor, cu efect de creştere a calităţii muncii judecătorului pe de o parte (cantitate timp mai mult de a investi în dosar) dar şi a actului de justiţie (durată mai mică a procesării acelor puţine dosare în care părinţii nu s-au putut media.
  •     Posibilitatea realocării resurselor justiţiei spre alte cauze

adaptare de Codin Băltăgan după un articol de Vittorio Vezzetti

Cuvinte cheie: , , , ,

 

Niciun comentariu

Adaugă părerea ta!

Adaugă părerea ta


 

Distribuie