Comunicarea medic– pacient: cheia rezolvării litigiilor medicale

 

Majoritatea conflictelor medic – pacient au drept cauză o comunicare dificilă între cele două părţi ale actului medical. Reclamaţia pacientului nu insistă asupra algoritmului diagnostic şi terapeutic (nici nu ar avea cum, mulţi dintre pacienţi nu au o instrucţie medicală necesară evaluării pertinente a cazului medical) ci asupra prejudiciului cauzat de rezultatul actului medical. Sunt prea puţin reclamate diligenţele concrete ale actului medical realizat de medic în comparaţie cu finalitatea acţiunilor acestuia.
Comunicare medic-pacientÎn speţă, pe pacient îl deranjează rezultatul a ceea ce obţine din fapta medicului, nu cum face medicul. Acest lucru se traduce prin evaluarea prejudiciului cauzat de actul medical în ansamblul lui dar din perspectiva pacientului. Este evident faptul că la acest rezultat neconvenabil pentru pacient se ajunge în urma unei gândiri şi acţiuni medicale.

Independenţa profesională şi responsabilitatea sa (înţeleasă juridic, profesional, deontologic, etic şi moral) permite medicului libertatea gândirii şi deciziei în desfăşurarea pas cu pas a actului medical, în etapele sale diagnostice şi terapeutice. Atâta timp cât rezultatul muncii sale este unul pozitiv – vindecarea bolii – conflictul cu pacientul nu apare decât în mod anormal, nefiresc şi, de obicei, nefondat. Oricum, va fi unul minor. Problema majoră apare atunci când eşecul medical apare pe parcursul actului medical sau la sfârşitul său.
Ce înţelege medicul prin eşecul medical?

O greşeală profesională – recunoscută sau nu – sau o eroare medicală, percepută ca un caz nefericit.

Ce înţelege pacientul prin eşecul medical?

Întotdeauna o greşeală profesională, voinţa lui Dumnezeu fiind invocată doar ca o explicaţie fatalistă, nicidecum una edificatoare.
De ce este imputabilă eroarea medicală (faptă săvârşită de medic fără intenţie ce produce un prejudiciu care ar fi fost produs şi de către un alt medic în aceleaşi condiţii) medicului de către pacient?
Răspunsul este simplu: pacientului nu îi sunt explicate cauzele şi căile prin care s-a putut ajunge la acest rezultat neconvenabil. Bineînţeles că acest lucru nu echivalează şi cu repararea prejudiciului în sine. Chiar dacă ambele părţi – şi medicul şi pacientul – doresc acest lucru. Acest prejudiciu poate fi reparat în parte sau total în diferite moduri dar asta reprezintă o altă discuţie…
Poate un medic să recunoască în faţa pacientului său încălcarea unei norme profesionale în actul medical pe care îl acordă acestuia?

Dacă este onest cu sine însuşi şi cinstit cu pacientul, poate. Mai departe va veni momentul reparării greşelii sale, eventual cu ajutorul altui coleg medic sau reluând un alt gest medical, unul corect. Este situaţia ideală pentru medic. Pacientul o va percepe ca un compromis pe care-l face medicului respectiv, bazat pe încrederea pe care încă i-o mai acordă acestuia. Cheia acestei rezolvări a eşecului medical o reprezintă comunicarea dintre medic şi pacient. Medicul îi comunică acestuia explicaţia greşelii sale, pacientul o înţelege, o acceptă şi împreună încearcă să o rezolve. Medicul comunică pacientului pas cu pas apariţia greşelii, recunoscând-o, înţelegând-o medical, explicâdu-i-o pacientului pe înţelesul său şi comunicând-o (ştiinţific) colegilor săi pentru a nu fi repetată. Este dificil de explicat o greşeală, nu doar prin perspectiva datelor algoritmice diagnostice sau terapeutice, cât mai ales din perspectiva cauzelor sau argumentelor care au dus la apariţia greşelii: neştiinţă, neprevedere, omisiune, neglijenţă, imprudenţă, neatenţie, ş.a. Comunicarea acestor detalii necesită abilităţi nu numai profesionale, deontologice sau morale ale medicului dar şi psihologice – este, întotdeauna, o veste rea. Realitatea vieţii impune comunicarea acesteia – dacă nu se întâmplă aşa ceva, greşeala medicală evidentă ascunsă prejudiciatului va conduce la apariţia litigiului. Ce va reproşa în final pacientul medicului care i-a ascuns greşeala? Dacă-mi spuneai ce greşeală ai făcut, poate aş fi înţeles-o...
Lipsa de comunicare într-un act medical soldat cu un rezultat interpretat de pacient ca fiind un eşec reprezintă numai un eşec personal al medicului în a vorbi cu pacientul său. Nu ar trebui contat pe faptul că pacientul nu ştie medicină de aceea nu-şi dă seama că medicul nu a greşit cu nimic iar el, pacientul, încearcă să-l denigreze pe salvatorul său. Medicul este cel care va trebui să depună efortul de a explica în mod corect, pertinent, inteligibil, complet pacientului său ceea ce acesta consideră că ar fi o greaşeală dar în fapt nu este aşa. În această situaţie, medicul ar trebui să se comporte mai relaxat ştiind că nu este vorba despre o încălcare a normelor de conduită profesională – singurul regret pe care-l va avea este acela că nu a stat de vorbă cu pacientul său când era cazul şi atât cât era necesar ca acesta să nu perceapă eronat situaţia sa medicală.

Timpul nu este pierdut încă, conflictul poate fi încă evitat. Dacă apare litigiul, de obicei este tranşat de terţa parte (Comisia de Disciplină a Colegiului Medicilor, Comisia de Etică din spital). Greşeala medicului în acest caz se va referi doar la lipsa timpului pe care ar fi trebuit să-l acorde pacientului său, la lipsa informaţiei medicale detaliate pe care ar fi trebuit să i-o ofere acestuia, la limbajul indecvat folosit în explicaţiile sale. De ce face medicul o astfel de greşeală? Din lipsă de timp, din dezinteres, din orgoliu – explicaţiile ţin strict de „cei şapte ani de-acasă” din medicină… Dacă pacientului i se oferă suficiente detalii pentru ca acesta să constate singur, raţional, că ceea ce reclamă este nefondat şi nu poate reprezenta un prejudiciu real pentru sănătatea sa, atunci conflictul poate fi stins.
Nu tot ceea ce reclamă pacientul este adevărat – nu tot ceea ce i se explică pacientului este suficient: aceasta este ecuaţia necâştigătoare a relaţiei medic – pacient care conduce la apariţia litigiului. Rezolvarea este simplă: comunicarea dintre cele două părţi. Suficientă, clară, oportună, decentă.

Dr.Sorin Păun- medic expert in cadrul departamentului de Jurisdictie Profesionala a Colegiului Medicilor din Bucuresti

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , ,

 

Niciun comentariu

Adaugă părerea ta!

Adaugă părerea ta


 

Distribuie