Triunghiul Bermudelor: Banii, bancile si politicienii
La început a fost negarea. Criza financiara declansata de creditele subprime din SUA nu ar fi trebuit sa se extinda în Europa, conform declaratiilor oficiale din urma cu câtiva ani. Sanatatea bancilor nici macar nu a fost luata în considerare, la fel cum un default suveran din zona euro a fost considerat mult timp o blasfemie.
Ce repede trece timpul! Acum deciziile sau declaratiile privind orizonturile de timp îndepartate au o durata de viata similara elementului 118 din tabelul lui Mendeleev, care are o perioada de înjumatatire de 0,89 milisecunde.
Salvarea bancilor a trecut pe primul plan, din cauza legaturii simbiotice dintre acestea si stat. „Pentru prima data, am cazut de acord asupra unui bail-in semnificativ pentru protejarea contribuabililor”, a declarat, dupa o noua sedinta maraton la miezul noptii, Jeroen Dijsselbloem, ministrul de finante al Olandei si presedintele Eurogrupului.
Acelasi Dijsselbloem ne asigura, în perioada jafului din Cipru, ca ceea ce se întâmpla în insula mediteraneeana nu reprezinta un cadru de actiune la nivel european.
Si, totusi, cum sunt protejati contribuabilii, deoarece tot ei sunt si „proprietari” ai depozitelor care vor fi confiscate partial sau total? Sa fie depozitele din sistemul bancar european constituite de extraterestri?
„Uniunea Europeana a cazut de acord sa forteze investitorii si pe cei cu economii consistente sa suporte costurile falimentelor bancare viitoare”, scrie Reuters. Noul plan prevede ca actionarii, detinatorii de obligatiuni si deponentii cu depozite de peste 100.000 de euro vor fi nevoiti sa participe direct la salvarea bancilor.
Mai mult, noile reglementari „pot afecta deponentii germani la fel cum pot afecta oricare alt investitor din lume”, conform unei declaratii a ministrului de finante al Germaniei, Wolfgang Schäuble. Acesta a mai precizat ca „avem nevoie de o cascada clara a raspunderii: în primul rând actionarii, apoi diferite categorii ale detinatorilor de obligatiuni si apoi deponentii – nu deponentii asigurati, deoarece ei au fost exclusi totdeauna de legea europeana – apoi statele membre implicate, iar daca statele nu pot, va urma fondul european de salvare”, conform unei stiri Bloomberg.
Nu este extraordinar faptul ca „avem nevoie de o cascada clara a raspunderii” în ceea ce priveste creditorii bancilor, dar nu se aminteste nimic si despre o cascada a raspunderii politice? Si cât de europeni au devenit germanii, astfel încât sa plateasca fericiti pentru falimentul unor banci franceze sau austriece?
Reuters scrie ca „noile reglementari distrug un tabu în Europa”, referindu-se la conceptul inviolabilitatii depozitelor, desi „tarile vor dispune de flexibilitate în deciziile de impunere a pierderilor asupra creditorilor bancilor”. Oare la ce se refera aceasta flexibilitate? Cumva la posibilitatea unor decizii arbitrare ale autoritatilor, în functie de nationalitatea si rasa deponentilor? Nu! Nu este posibil asa ceva într-o comunitate închegata în jurul sfintelor idealuri europene!
Un comentariu pe marginea articolului Reuters reflecta cel mai bine stadiul în care s-a ajuns: „democratiile europene sunt acum, de drept, cleptocratii”. Poate ca ar fi nevoie de un nou imn pentru UE, precum si de un nou slogan: „Uniti în jafuri si-n simtiri!”
Pentru a elimina indignarea „europenilor” care se simt lezati de o astfel de afirmatie, trebuie sa amintim ca problema uniunii bancare este departe de a fi rezolvata. Cancelarul austriac Werner Faymann a declarat, într-un interviu preluat de Reuters, ca „înainte de alegerile generale din Germania, cancelarul Merkel nu va fi de acord cu o uniune bancara exhaustiva”.
Deci totul se reduce la înselarea electoratului înaintea unor alegeri „democratice”, urmate de decizii care nu mai au nimic de a face cu „vointa” poporului.
Daca germanii înca mai cred în iluzia rezistentei în fata crizei europene, nu acelasi lucru se poate spune si despre Franta. Minstrul de finante Pierre Moscovici a tinut sa precizeze ca „cererile Frantei, în ceea ce priveste utilizarea fondurilor europene pentru salvarea bancilor, au fost, de asemenea, acceptate”.
Este de înteles nerabdarea lui Moscovici, în conditiile în care o analiza recenta de la Goldman Sachs pune doua banci franceze în fruntea listei institutiilor financiare europene dupa cea mai slaba capitalizare. Raportul dintre active si capital este de peste 35 în cazul Credit Agricole si Natixis, conform analizei de la Goldman Sachs, iar primele doua banci germane, Deutsche Bank si Commerzbank se afla pe locurile patru si sase în acest top al fragilitatii bancare.
Dar, dupa cum ne-au obisnuit autoritatile europene, ultima decizie nu înseamna aproape nimic. Nicolas Veron, expert financiar în cadrul institutului european de studii economice Bruegel, a declarat pentru Reuters ca „este prematur sa vorbim despre o concertare a eforturilor europene”, deoarece „discutiile importante despre modul în care se va face restructurarea înca nu au început”.
Ceea ce a început, însa, este constructia unui sistem bine închegat de jefuire a europenilor, indiferent ca fac sau nu parte din zona euro, în numele unui ideal care nu îi mai reprezinta. Calin Rechea, bursa.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!