Piata muncii in Romania anului 2013: oferte mari, salarii mici
Pe piata muncii, 2013 este un an extrem de previzibil. Un anumit sector domina autoritar angajarile, un altul îsi adjudeca disponibilizarile, iar candidatii cautati fac parte, în proportie covârsitoare, din aceeasi categorie sociala
Cine duce cele mai intense campanii de recrutare? Industria producatoare de componente auto. Cine disponibilizeaza pe capete? Companiile si regiile de stat. Care este paradoxul actual al pietei muncii? Ei bine, câteva companii care au anuntat concedieri masive deruleaza, în paralel, programe intense de recrutare. Sa luam exemplul BCR, care la începutul anului a anuntat ca va disponibiliza peste 1.500 de angajati în urmatoarele 12-18 luni: în acelasi timp, în ultima luna, pe site-ul celei mai mari banci autohtone au fost adaugate nu mai putin de 275 de noi locuri de munca disponibile. Interesant este ca doar 40% vizeaza posturi full-time, majoritatea având în vedere candidati dispusi sa lucreze cu jumatate de norma. Potrivit declaratiilor oficialilor BCR, procesul de restructurare vizeaza desfiintarea functiei de „operator ghiseu bancar“ – de altfel, la finalul lui 2012, banca anunta achizitia a 400 de ghisee automate, ca urmare a unei investitii de circa doua milioane de euro. Într-adevar, niciunul din sutele de posturi disponibile în momentul de fata nu este destinat casierilor, ci, în proportie de 90% – consilierilor pentru clienti, restul reprezentând, în general, pozitii de middle management.
Un caz similar, chiar daca într-o cu totul alta industrie, este cel al producatorului de componente auto Dräxlmaier, ajuns, dupa 20 de ani de prezenta în România, la 12.000 de angajati. În primele luni ale acestui an, compania a anuntat crearea a nu mai putin de 1.500 de locuri de munca, dublata de concedierea a aproape 300 de salariati. Poate parea ciudat, dar nu este: fiecare dintre cele cinci fabrici operate aici are un anumit specific si deserveste anumiti clienti. Din nefericire pentru angajatii din Pitesti, uzina de aici a întâmpinat probleme, în timp ce restul unitatilor de productie (Satu Mare, Timisoara, Hunedoara si Brasov) se bucura de o cerere în crestere. „Pentru Grupul Dräxlmaier, România este cea mai mare si una dintre cele mai importante regiuni în care îsi desfasoara activitatea. Ca urmare a investitiilor programate aici, personalul va creste semnificativ pâna în 2014, în total urmând sa fie create aproximativ 1.500 de noi locuri de munca“, spune Ruxandra Horhogea, coordonatorul de comunicare al reprezentantei locale a grupului german. De altfel, în prima jumatate a anului au fost deja recrutate circa 500 de persoane.
Marea schisma dintre angajati
Desi a intrat pe piata cam în aceeasi perioada cu Dräxlmaier, grupul Bosch a avut o extindere mult mai moderata, la începutul acestui an numarând 1.400 de angajati. „Dezvoltarea activitatilor locale de productie va contribui însa la cresterea acestui numar pâna la finalul anului 2013, când vom ajunge la peste 2.000 de angajati“, spun reprezentantii companiei. „Dezvoltarea activitatilor“ se traduce prin deschiderea a doua noi unitati de productie, la Blaj si la Cluj, în urma unei investitii de 120 de milioane de euro.
O prezenta cumva inedita în peisajul marilor angajatori din acest an este Cesiro, una dintre cele mai importante fabrici de ceramica din Europa, situata în Sighisoara si detinuta în proportie de 100% de angajati. În conditiile în care aproape toata productia companiei merge catre export (printre clientii sai cei mai celebri numarându-se Ikea sau Tesco), „în primele sase luni ale anului am angajat 525 de persoane, datorita cresterii capacitatii de productie a fabricii“, dupa cum spune Sonia Pupaza, reprezentanta departamentului de marketing al companiei. Toate angajarile intra în categoria „blue collar“ (activitati în general „manuale“, în productie).
La nivelul întregii piete, contractele pe termen nelimitat au ajuns o raritate, iar atunci când se opteaza pentru ele, sunt destinate aproape exclusiv pozitiilor de specialisti si middle-management. Dräxlmaier, de pilda, opereaza în România „nu doar unitati de productie, ci si importante centre de inginerie, dezvoltare IT, dar si cel mai mare centru de inginerie de testare, cu activitati de dezvoltare si productie din cadrul grupului. Pentru aceste pozitii de specialist, contractele se încheie pe perioada nedeterminata. Pentru pozitiile de «blue collar», initial se porneste cu contract pe perioada determinata de trei luni, urmând ca, în functie de performantele angajatului, contractele sa fie încheiate pe termen nelimitat“, explica Ruxandra Horhogea. si Leoni, cel de-al doilea mare angajator al anului, are o strategie similara: cei 800 de salariati „blue-collar“ angajati în primele sase luni ale anului au contract temporar de munca, în timp ce specialistii recrutati în acelasi interval, 80 la numar, au pe perioada nedeterminata. Tratament justificat prin natura activitatilor prestate în acest sector, în care pâna la 90% din productie merge spre export, iar angajarile se fac în functie de volumul comenzilor din afara granitelor.
Europa, hais, noi, cea
Asadar, angajari se fac, dar nu în cele mai bune conditii, întrucât marea majoritate a locurilor de munca oferite sunt destinate unei singure categorii sociale – persoane cu studii medii sau profesionale, specializate în asa-zisa munca „de jos“, dispuse sa lucreze pe salarii mici si sa încheie contracte de munca pe perioada determinata. Dupa cum se poate vedea si în graficul din susul paginii, aceasta stare de fapt contravine pe de-a-ntregul tendintelor din restul Uniunii.
În Europa, dupa cum arata un raport publicat acum câteva luni de Fundatia pentru Îmbunatatirea Conditiilor de Viata si de Munca (Eurofound), din 2011 si pâna acum este evidenta „cresterea ofertei de locuri de munca bine platite si reducerea abrupta a ofertei de joburi prost platite. Slujbele bine remunerate s-au dovedit întotdeauna rezistente la crizele economice, ba chiar si în timpul Marii Depresii s-a înregistrat un ritm constant de angajari pe acest palier.“ Nu si la noi. Explicatii pentru aces „mers de-a-ndoaselea“ al României exista, incluzând saracia si disperarea oamenilor de a avea un loc de munca, indiferent daca banii câstigati nu le ajung decât pentru plata facturilor. Datele Observatorului Social European arata ca 18% din angajatii români traiesc sub pragul oficial al saraciei, fiind remunerati cu 60% din salariul mediu net pe tara. Astfel se justifica si concurenta serioasa înregistrata pentru fiecare loc de munca aparut: daca la Leoni aceasta este, în medie, de patru candidati pe loc, recrutorii Bosch au constatat ca la un târg de locuri de munca organizat în aprilie în Cluj, prin care compania doar „a vrut sa faca cunoscut faptul ca demareaza cautarile pentru aproximativ 100 de persoane pentru noua sa fabrica din Cluj“, au fost depuse peste 4.200 de CV-uri.
Partea plina a paharului
În 2007-2008 se angaja pe capete în administratia publica, banci si constructii. În 2010-2011 angajatorii de top au venit din industrie si call-centere. Acum, a venit rândul marilor jucatori din productia de componente auto. În toti acesti ani, au existat doar doua constante: companiile din retail si cele din IT, care, indiferente la miscarile din economie, au mentinut un ritm stabil de recrutare, semn de sanatate a pietei muncii.
Asadar, tragând linie, în ciuda calitatii precare a locurilor de munca disponibile, a salariilor aproape inadmisibil de mici, poate e mai bine mai putin decât deloc: în final, între martie 2012 si martie 2013 au fost încheiate 272.000 de noi contracte de munca (si, în paralel, desfiintate circa 170.000), ceea ce claseaza România pe pozitia a treia în topul european al celor mai active state-angajator. Mirona Hritcu, capital.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!