Medierea și arbitrajul. Extras din Raportul Consiliului Europei
Introducere
1. Recurgerea la masurile alternative pentru solutionarea litigiilor (ADR – Alternative Dispute Resolution) continua sa se dezvolte in Satele 
membre ale Consiliului Europei (47). Aceste dispozitii alternative au o influenta puternica asupra numarului de cauze date in competenta judecatorului si, totodata, asupra celor care pot fi solutionate de parti. ADR poate, asadar, in raport de forma in care sunt organizate si conduse masurile, sa amelioreze eficacitatea justitiei, diminuand sarcinile tribunalelor si, in acelasi timp, sa amelioreze calitatea solutiilor, oferind cetatenilor o posibilitate facila de rezolvare a litigiilor, in conditii mai avantajoase, costuri mai reduse, celeritate, confidentialitate si eficacitate.
2. Comitetul de Ministri al Consiliului Europei a adoptat mai multe Recomandari specifice relative la mediere:
2.1. Recomandarea nr. 98 (1) referitoare la medierea in materie familiala, in special la divort si custodia minorilor;
2.2. Recomandarea nr. 99 (1) asupra medierii in materie penala cu scopul de a stimula participarea activa a victimelor si a persoanelor care au comis infractiuni la procedura penala;
2.3. Recomandarea nr. 2002 (10) relativa la medierea in materie civila, in care este definita medierea ca fiind “un proces prin care partile negociaza puncte litigioase in scopul de a obtine un acord, cu asistenta unuia sau mai multor mediatori, liniile directoare de aplicare fiind adoptate in 2007 de CEPEJ – Comisia Europeana pentru Eficacitatea Justitiei”.
Diferitele forme de ADR
1. In numeroase tari europene, utilizarea masurilor alternative de solutionare a litigiilor (ADR) este, in prezent, larg acceptata de marele public si de profesionistii dreptului, ceea ce contribuie la ameliorarea eficacitatii justitiei.
Exista trei tipuri de ADR in Statele membre ale Consiliului Europei:
1.1. Medierea: ca proces voluntar, necoercitiv, de solutionare a litigiilor private in care un tert impartial si independent ajuta partile sa faciliteze discutiile dintre ele in scopul de a inlatura dificultatile si de a se obtine un acord de solutionare (materie civila, administrativa si penala).
1.2. Concilierea: principalul obiectiv al conciliatorului este sa propuna partilor sugestii si concesiuni pentru solutionarea litigiului; in raport de mediator, conciliatorul are o putere mai mare si un avantaj proactiv.
1.3. Arbitrajul: partile aleg un tert impartial – un arbitru, a carui decizie definitiva este obligatorie; in procedura arbitrala partilor pot prezenta probe si marturii, pot fi efectuate expertize si pot fi propuse si alte mijloace de proba. Arbitrajul este cel mai adesea utilizat pentru solutionarea litigiilor comerciale, oferind o mai mare confidentialitate.
1.4. Anumite State membre au declarat si alte forme de ADR.
2. Parametrii si desemnarea diferitelor forme de ADR pot varia de la un stat la altul. In unele state, distinctia intre mediere si conciliere nu este intotdeauna evidenta. Pentru acest motiv, datele si graficele intocmite de autorii raportului CEPEJ referitoare la alt domeniu decat medierea judiciara trebuie interpretate cu prudenta.
Citeste mai departe pe juridice.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!